Conform site-ului oficial IOTA,

„…este o rețea pentru transfer de date și tranzacții pentru Internet of Things. Este bazat pe un nou registru distributiv, Tangle, care rezolvă problemele de design ale blockchainului și introduce o nouă metodă prin care se poate ajunge la consens într-un sistem descentralizat peer-to-peer.”

Acest articol ar trebui să îi ajute pe cei care nu știu nimic despre IOTA să facă o introducere și să explice care sunt diferențele dintre IOTA și alte active cripto ca bitcoinul.

Asemănări și diferențe față de bitcoin

În cazul bitcoinului, numărul de tranzacții procesate în fiecare bloc generat la 10 minute este limitat (deocamdată) la 1MB. Această caracteristică a blocului bitcoin a devenit o problemă acum doi-trei ani, când a început să se pună problema scalabilității. Tot mai multe tranzacții rămân neprocesate perioade lungi de timp, într-un soi de sală de așteptare, iar utilizatorii licitează comisioane pentru ca tranzacțiile să le fie procesate mai repede. Anul trecut în decembrie comisionul la o tranzacție medie ajunsese undeva la maxime de 35 de dolari – scoruri record. Cine și-ar mai cumpăra o cafea cu bitcoin?

Dezvoltatorii și-au pus în plan să elimine nevoia de blocuri și să permită o mai bună scalabilitate, în general problema principală a criptomonedelor. Cu IOTA, nu există mineri care să verifice tranzacțiile în rețea, așa cum se întâmplă la majoritatea criptomonedelor care au în spate un blockchain. În schimb, pentru fiecare tranzacție făcută cu IOTA, creatorul tranzacției trebuie să aprobe două tranzacții precedente din rețea făcând niște muncă de procesare. Faptul că poți să faci tranzacții fără comisioane cu IOTA este un fel de recompensă pentru faptul că ajuți la securizarea rețelei.

Faptul că nu există comisioane permite tranzacțiile cu sume foarte mici, așa-numitele nanoplăți. Datorită congestionării rețelei bitcoin, comisioanele pot să fie foarte, foarte mari, ceea ce înseamnă că bitcoinul nu mai este eficient pentru plăți minore.

Dezvoltatorii cred că aceste nanoplăți sunt în special utile pentru ca dispozitivele conectate la Internet să poată să tranzacționeze între ele. De exemplu, dispozitivul tău Alexa ar putea să cumpere melodia pe care vrei să o asculți sau un abonament la ziarul preferat de date financiare. Frigiderul tău inteligent poate să comande lapte de la un magazin online, iar aragazul inteligent poate să plătească factura la gaz. Toate acestea sunt cazuri ipotetice, dar în mare acesta este scopul criptomonedei.

În decembrie 2015, întreaga sumă de IOTA a fost vândută într-o campanie de crowdfunding, care a strâns peste 500 000 de dolari în bitcoin. Pentru că echipa nu a făcut preminare (nu și-au pus de la început jetoane de-o parte), comunitatea a donat 5% din jetoane pentru a finanța Fundația IOTA, care se concentrează pe dezvoltare, cercetare și educație ca să ducă mai departe proiectul IOTA.

Tehnologia din spatele monedei

Registrul distributiv al IOTA se numește Tangle. Se bazează pe o structură de date numită Directed Acyclic Graph (DAG). La fiecare tranzacție făcută în rețeaua IOTA, aparatul care inițiază tranzacția trebuie să aprobe două tranzacții precedente făcând o cantitate mică de proof-of-work. Premiza este că pe măsură ce se fac mai multe tranzacții, rețeaua va putea să se scaleze mai rapid, pentru că se fac mai multe verificări în paralel.

Nu există un lanț de blocuri ca la blockchainul bitcoin. În cazul IOTA, fiecare tranzacție face referință la două tranzacții precedente.

Controverse

Pentru că tehnologia este încă în faza incipientă, IOTA se bazează pe un „coordonator”, întreținut de Fundația IOTA pentru a proteja rețeaua de anumite atacuri. Coordonatorul servește ca punct de verificare pentru tranzacțiile valide. În trecut, au existat probleme cu acest coordonator, care a fost oprit și a făcut ca portofelele IOTA să nu poată fi folosite câteva zile la rând. Oamenii și-au pus problema că acest coordonator înseamnă că rețeaua este centralizată. Echipa din spate a spus că intenționează ca în cele din urmă să renunțe la coordonator cu totul.

În august 2017, o echipă de la MIT a publicat un articol în care investigau moneda IOTA. Echipa a dezvoltat propriile funcții de hash. S-a descoperit că acestea au vulnerabilități (coliziuni). Două inputuri diferite pot să dea același output, ceea ce nu ar trebui niciodată să se întâmple.

La vremea respectivă, Neha Narula de la MIT Media Lab spunea că „regula de aur a sistemelor criptografice este să nu îți împachetezi singur criptografia”, adică să nu creeze propriile sisteme criptografice de la zero. Este periculos pentru că sistemele care nu au fost testate prin foc perioade lungi de timp au întotdeauna vulnerabilități majore.

Echipa IOTA a rezolvat între timp problema coliziunilor, dar faptul că au ales să își ”împacheteze singuri criptografia” este un semnal de alarmă pentru mulți membrii ai comunității.

Un membru al echipei IOTA a spus că vulnerabilitatea a fost adăugată intenționat în cod pentru a îl proteja de grupuri rău-intenționate care ar putea să vrea să le copieze codul sursă. Dacă este sau nu adevărat, reacția echipei a rămas încă un motiv de îngrijorare în comunitate.

Tehnologia din spatele IOTA este interesantă. Este însă important să faci muncă de cercetare și să nu investești mai mult decât poți pierde în criptomonede.