Jacek Czarnecki este consultant general la Neufund și avocat specializat în tehnologia blockchain. În acest articol, Czarnecki discută despre felul în care ICO-urile ar putea să fie reglementate în Uniunea Europeană, despre posibilele provocări și despre metode care ar putea fi implementate.  

Se întâmplă multe în lumea ICO-urilor (initial coin offering). Există multe motive pentru care dezvoltatorii sunt foarte motivați să experimenteze cu aplicabilitățile blockchainului. Primele pe listă sunt vânzările de milioane și milioane de dolari. ICO-urile atrag atenția investitorilor, fondurilor de investiții, avocaților și autorităților. Până acum însă, acestea din urmă au păstrat tăcerea în ceea ce privește ICO-urile.

Asta nu înseamnă că nu se întâmplă nimic.

Deja s-au spus multe despre legislația americană și despre cum s-ar putea aplica ea criptomonedelor. Principalul subiect de explorat a fost legea valorilor mobile.

Poate ca rezultat, organizatorii de ICOuri caută acum jurisdicții care ar putea să ofere o siguranță legislativă în acest domeniu. Unele țări, conștiente de aceste eforturi, răspund intrând și ele în competiția jurisdicțională.

Cu toate că a curs multă cerneală pe acest subiect, în mod surprinzător nu s-au spus multe despre legea în Uniunea Europeană. Acestea fiind spuse, trebuie să vedem cum ar putea Europa să abordeze reglementările ICO.

Problema legală

La un nivel de bază, problemele legislative cu monedele-jeton și ICO-urile sunt aceleași atât în SUA cât și în Uniunea Europeană.

La fel ca în SUA, problema cheie stă în definirea acestor monede-jeton. Dacă le considerăm valori mobile, atunci începe efectul de bulgăre de zăpadă. O astfel de abordare decalnșează aplicarea reglementărilor financiare.

Alte probleme importante includ legislația anti-spălare de bani (AML), reglementările legate de servicii de plată și, desigur, taxele.

Cu toate acestea, dintr-un motiv sau altul acestea sunt subiecte mult mai complicate după legea UE decât după reglementările omonime din SUA. Din două motive:

În primul rând, cadrul legislativ european se schimbă. Multe legi sunt noi, în curs de evoluție sau de reconstruire. Ca să dăm doar câteva exemple: MiFID II (baza legisla’iei pentru servicii de investiții), Prospectus (PR3) și noua directivă AML. Se întâmplă multe lucruri noi în UE, ca parte a sindicatelor piețelor de capital care sunt acum în curs de dezvoltare.

În al doilea rând, situația în UE este destul de complexă. Avem două nivele – cel la nivel de uniune și cel la nivel de stat. Multe legi dezvoltate la nivelul uniunii trebuiesc implementate la nivel de stat.

Acest lucru duce uneori la discrepanțe regulatorii în rândul statelor membre, deși – teoretic – legile ar trebui să fie aceleași. De  asemenea, multe dintre probleme sunt lăsate la discreția statelor membre. Și acest lucru duce la tot felul de diferențe în felul în care este abordată legislația.

Abordarea potrivită

Așa cum am spus mai devreme, întrebarea fundamentală pe care orice organizator de ICO ar trebui să o pună este: ”E moneda mea o valoare mobilă?”. Din păcate, sub legea europeană, răspunsul nu este foarte direct.

MiFID, legislația de bază din Europa în ceea ce privește serviciile de investiții, vine cu termeni ca ”securități transferabile”, care sunt un tip dintr-o categorie mai mare de instrumente financiare.

Valorile mobile transferabile sunt acele clase de securități care sunt negociabile pe piața de capital, cu excepția instrumentelor de plată, cum ar fi:

Acțiuni la companii și alte valori mobile în companiile pe acțiuni, pe parteneriate sau alte entități, și facturi de depunere în ceea ce privește acțiunile.

Obligațiuni sau alte forme de datorii convertite, inclusiv facturile de depunere privitoare la aceste valroi mobile.

Orice alte valori mobile care dau dreptul de cumpărare sau vânzare a acestori valori mobile transferabile, sau care dau naștere la acorduri de lpată determinate de referința la valorile mobile transferabile, monede, dobânzi sau debite, comotidăți sau alți indici ori măsuri.

Ce înseamnă asta?

Este o definiție critică, aplicabilă de asemenea și altor reglementări, cum ar fi legile legate de  cerințele din prospect.

Definiția este foarte largă, pentru că în sine definește valori mobile transferabile, cum ar fi ”acele clase de valori mobile care sunt nogiciabile pe piața de capital.” Teoretic, nici un tip de valori mobile menționate în această definiție nu se aplică în majoritatea cazurilor de criptomonedă/monedă-jeton/monedă digitală.

Cu toate acestea, primele trei puncte sunt doar niște exemple mai importante. Lista în sine nu acoperă toată piața.

O abordare rezonabilă presupune că, atâta timp cât o anumită criptomonedă nu seamănă cu valorile mobile listate în definiție (cum ar fi acțiunile, obligațiunile etc), nu este o valoare mobilă, chiar dacă lista nu este exhaustivă.

Asta ar însemna că multe dintre jetoane nu pot fi considerate securități, în timp ce (de exemplu) monedele-jeton care au în spate valori sau care sunt legate de drepturi de proprietate  (cum ar fi jetoanele asemănătoare echităților) sunt mult mai aproape să fie catalogate în consecință.

Din păcate, nu există o hotărâre judecătorească sau un ghid oficial la nivel european care să echivaleze cu Testul Howey din SUA.

Împreună dar separat

În practică, asta înseamnă că toate problemele sunt rezolvate la nivel de stat. În mod obișnuit, nu există probleme în ceea ce privește standardizarea valorilor mobile mai cunoscute. Cazul ICO-urilor și monedelor-jeton sunt însă diferite.

Multe state UE au propriile doctrine legislative legate de bunurile mobile care s-au dovedit a fi bine dezvoltate. Ele nu sunt neapărat la fel cu cele din alte state membre. Atâta timp cât nu există un cadru legislativ clar la nivelul Uniunii, aceste abordări locale vor continua să domine.

Asta înseamnă că deși ICO-urile prin natura lor nu sunt doar europene ci globale, analiza lor va fi bazată în principal pe legislația unui singur stat membru.

Legea UE ar fi aplicabilă în măsura în care oferă o definiție generală a ”bunurilor mobile transferabile”. În lipsa unui ghid de interpretare mai precis asupra acestor monede, problemele se rezolvă după legislația și interpretarea locală. În viitor, acest lucru ar putea chiar să ducă la abordări diferite și la competiție jurisdicțională în interiorul UE:

Un exemplu arhi-cunoscut din trecut este aplicarea taxei pe valoare adăugată (TVA) la schimburile de criptomonedă, care a fost în cele din urmă rezolvată abia după o decizie judecătorească.

Unul dintre scopurile principale ale UE este să aibă grijă de piața unică și să evite astfel de diferențe pe piață.

Ghid regulatoriu

Autoritatea Europeană a Piețelor și Bunurilor (ESMA), agenția care ar trebui să se ocupe de reglementarea financiară a bunurilor mobile, nu a făcut declarații publice legate de ICO-uri.

Interesant este că în februarie 2017, ESMA a publicat un raport despre tehnologia registrelor distributive. La momentul respectiv deja se discuta despre aplicarea aceleiași legislații a bunurilor mobile și în crowdsale.

În cele din urmă, ESMA a adoptat o abordare clară a subiectului, care poate fi ilustrată într-o propoziție din raport:

”În conformitate cu inițiativele curente de pe piața bunurilor mobile, restul raportului se concentrează în mod deliberat pe tehnologia registrelor distributive.”

Se pare așadar că ESMA a evitad în mod deliberat să vorbească în raport despre blockchainurile publice, dar și despre jetoane și ICO-uri. Ca rezultat, nu există un ghid regulatoriu disponibil la nivel de Uniune Europeană.

ȘI Autoritatea de Dirijare Financiară a Marii Britanii (FCA) a luat în discuție subiectul, într-o lucrare din aprilie 2017, care ridica în mod special problema ICO-urilor.

Desigur, nu e exclus ca ESMA să studieze mai îndeaproape ICO-urile în viitor. Un rezultat pozitiv ar însemna că scăpăm de câteva necunoscute. Pe de altă parte, nu avem cum să știm ce abordare vor adopta și cât de restrictivă se va dovedi.

Următorii pași

Din ce am spus până acum putem trage o singură concluzie. Nu avem nimic sigur în legătură cu felul în care se va aplica legea bunurilor mobile în cazul ICOurilor/criptomonedelor. În practică, legile naționale ale statelor membre vor juca un rol mult mai mare. Asta nu este neapărat o soluție optimă din perspectiva UE.

Această nesiguranță a declanșat niște eforturi conduse de piață care oferă claritate în ceea ce privește aplicarea legilor UE. Un exemplu ar fi Inițiativa Regulatorie Europeană condusă de platforma de investiții blockchain Neufund. Aceștia au lansat un raport numit ”Jetoanele ca o nouă clasă de bunuri mobile”. Lucrarea a fost susținută de mulți dintre participanții din industrie.

Față de jurisdicțiile mai mici, cu procese de decizie mai puțin complexe și mai flexibile, UE este un gigant greoi. Uneori durează și câțiva ani până ca UE să ia atitudine, în special în domeniul reglementărilor financiare.

În cazul ICO-urilor și jetoanelor, este nevoie cât mai curând posibil de o decizie corectă și echilibrată. Piața nu are nevoie de o soluție legală comprehensivă; doar de o interpretare care să definească problemele în mare ar fi suficientă deocamdată.

Cu siguranță că UE poate să facă atâta lucru.

Sursa – CoinDesk