Istoria banilor romanesti incepe de pe vremea dacilor. Se spune că economia a apărut din primul moment în care un om a ridicat primul gard cu care să împrejmuiască ce este al lui. Ei bine, dacii aveau proprietăți individuale, așadar economia de pe teritoriul țării noastre împlinește mai bine de 2000 de ani.
Economia dacică
Deși de-a lungul istoriei, la nivelul oamenilor de rând, trocul a primat în mare parte, oamenii antichității au descoperit destul de curând că folosirea banilor, mai exact a monedelor din metale prețioase, este mult mai eficientă. Pe teritoriul României de astăzi, în antichitate, s-au perindat mai multe civilizații puternice, cu care dacii au făcut schimburi culturale și de resurse. Printre aceștia se numără macedonenii, care au adus cu ei tetradrahmele din aur și din argint. Dacii nu le-au recunoscut doar eficiența ci și valoarea artistică. La scurt scurt timp magistrații au început să le copieze, mai degrabă din pasiune artizanală decât pentru a le imita.
Indrumar video despre Bitcoin
Kosonul de aur, moneda autohtona
De altfel, dacii imitau și monede ale galilor, pannonilor, sciților și tracilor de la sud de Balcani, de multe ori interpretând greșit înscrisurile de pe monede. În anii 70 îen au ajuns la granița sudică romanii, iar în Dacia dinarii romani republicani. Moneda autohtonă era însă Kosonul de aur, considerată de istorici o bizarerie, tocmai pentru că, în general, dacii nu băteau piese din aur.
Interesantă este însă metoda prin care dacii ”depozitau” banii în siguranță, pe perioada atacurilor.
Povești din secolul al XVI-lea vorbesc despre daci care își îngropau comorile sub râuri. Aceștia schimbau cursul unei ape, își îngropau avuția sub albia sa, apoi lăsau râul să își reia traseul inițial, făcând un seif atât de eficient încât s-ar spune că au fost descoperite abia cu 1500 de ani mai târziu. Astfel de descoperiri s-au făcut și înainte de revoluție, însă în haosul și corupția acelei perioade, o mare parte s-au pierdut ori au fost vândute pe piața occidentală unor colecționari privați.
Perioada medievală și banii feudali folosiți ca și canal mediatic
După căderea Impreiului Roman, Europa a intrat în haos. Invaziile barbare au reușit să transforme civilizația și mai ales schimburile culturale, care se făceau din ce în ce mai greu într-o perioadă în care drumurile erau mai nesigure ca niciodată. În întreaga Europă au apărut lorzi feudali, care promiteau protecție militară în schimbul resurselor. Pentru a-și stabiliza și mai bine influența în zonă, aceștia au preluat cu timpul și supremația economică, emițând monede din aur sau din argint cu înscrisurile casei feudale.
Aceste monede reprezintă în primul rând un joc de putere, pentru că voievozii aveau posibilitatea de a-și face cunoscută supremația în zonă, iar monezile cu simbolurile casei erau un adevărat canal mediatic. Ducații, groșii, obolii, dinarii, creițarii, guldenii, și talerii sunt doar câteva tipuri de monezi care au circulat în perioada medievală la noi în țară. Fiecare regiune istorică avea propria monedă, iar domnitorii puteau emite, după posibilitățile proprii și în funcție de cât metal prețios aveau în visterie, monezi cu propriile înscrisuri. Astfel, în jocul puterii, aurul devine mai important decât celelalte resurse.
Un rol important jucau însă și puterile suverane, care puteau să condiționeze statele vasale la folosirea altor monede decât cele autohtone. De exemplu turcii ori austriecii
Unirea principatelor și dificultățile unirii economice
Unirea lui Cuza a reprezentat în primul rând un ideal național, dar simpla voință a poporului nu a fost de ajuns pentru a face din regiunile românești un întreg. Era nevoie de o unificare pe toate planurile, la nivel instituțional și economic, dar și de o desprindere de marile puteri în termeni financiari. De toate acestea, depindea identitatea poporului român.
Abia în 1831, în Țara Românească și Moldova, se stabilesc monedele care puteau să circule pe teritoriul României, și anume galbenul austriac și sfanțul de argint. Acesta era primul pas către unirea economică a principatelor, și era specificat în Regulamentele Organice.
Propunere de moneda proprie
Mai târziu, Alexandru Ioan Cuza propunea să se bată o monedă proprie, romanatul, dar visteria statului nu a putut să susțină inițiativa, iar în plus, Imperiul Otoman s-a opus vehement ideii ca un stat vasal să bată o monedă proprie.
În practică, aceasta era foarte importantă atât pentru recunoașterea suveranității statului cât și pentru identitatea națională și independența economică a românilor, care în sfârșit au bătut moneda națională, leul, în 1867. Istoria banilor romanesti spune ca banii erau bătuți în străinătate și importați, iar vama și taxele se plăteau în aur, așadar valuta a continuat să fie mai eficientă. Dimitrie Sturdza este cel care a luat frâiele în mâini, stabilind o oarecare ordine financiară și forțând o rată de schimb pentru valută.
Treptat, economia a început să aibă o identitate națională, leul românesc a prins elan, iar Banca Națională a devenit singura instituție din istoria banilor romanesti, capabilă să emită bani. Între timp s-au introdus banii de hârtie, într-o perioadă în care se pregătea războiul de independență. Războaiele mondiale erau deja presimțite, iar nevoia de bani ieftini și cu putere de cumpărare crescuse.
Istoria banilor – Comunismul și confiscarea averilor
Comunismul a vizat aducerea întregii populații la același nivel, o uniformizare a averilor și colectivizarea. Dacă aceasta din urmă era destul de facilă din punct de vedere administrativ, confiscarea banilor ar fi fost imposibilă fără introducerea unei noi monezi. Peste noapte, fără nici un avertisment, banii au fost înlocuiți. Un leu nou valora 20 000 de lei vechi și exista o limită pentru conversia banilor.
Se încerca să se modifice percepția românilor față de bani, iar bogăția individuală nu mai exista, ci ținea de întreaga patrie. Idealul marxist, care s-a impus de exemplu în totalitate în Korea de Nord, era ca banii să nu mai existe deloc, însă în România a dispărut doar valuta. Istoria banilor spune, dacă leul românesc putea să-ți cumpere o Dacie sau un televizor pe care îl primeai în câțiva ani, ori te trimitea în vacanță la băi, posesia dolarului american te trimitea ori în pușcărie ori la muncă silnică în folosul patriei.
Banii emiși sub regimul ceaușist erau de o calitate îndoielnică. Făcuți la Letea pe o hârtie de calitate foarte proastă, erau puși în circulație și curând ajungeau adevărate focare de infecție, hârtia devenind impregnată cu bacili și mucegai.
Banii centralizați ne-au asigurat unirea. Banii descentralizați ne asigură individualitatea
Banii au jucat un rol foarte important în identitatea Statului Român, ca întreg. În umbra lor, s-au făcut jocuri de putere la nivel înalt de care oamenii de rând nu erau conștienți și care îi lua într-un tăvălug în care au fost doar pioni.
In istoria banilor se prea poate ca următorul pas istoric în lumea financiară să aducă o altă formulă, în care mulți dintre noi văd un ideal – economia descentralizată, a banilor emiși de un protocol obiectiv. Bitcoin-ul a deschis acest drum către puterea pusă în mâinile individului. Va fi interesant de văzut dacă scriem o pagină de istorie, sau doar o adendă despre încercarea omului de rând de a-și controla proprii bani obținuți prin muncă.