Pentru românii care lucrează în străinătate și trimit bani acasă, transferul de bani în sine este o aventură. Pentru transferurile internaționale, comsioanele trec de 5% în mare parte din cazuri, ca să nu mai vorbim de conversia banilor din euro în lei odată ajunși în țară. Fiecare operațiune făcută prin bănci sau schimburi va fi comisionată.

Pentru românii care lucrează pe cel mult 1000 de euro pe lună în câteva dintre cele mai grele domenii, departe de casă, comisioanele băncilor rămân o problemă. Pentru bănci, remitențele rămân o industrie de 6 miliarde de dolari anual.

Comisioane justificate

Serviciile ca Money Gram sau Western Union întrețin birouri și personal în toată lumea. Rețeaua WU de pildă are peste 550 000 de oficii în 200 de țări și 100 000 de bancomate și chioșcuri. Și întreținerea celor o sută de mii de terminale este costisitoare.

Cele mai mari costuri le reprezintă însă securitatea. Conform unui raport SecurityScorecard, 10% din atacurile cibernetice sunt îndreptate spre bănci. 75% din sistemele informatice ale băncilor americane cu cele mai mari rezerve sunt afectate de malware. Anul trecut, doar 22 de bănci au recunoscut public că au fost sparte de hackeri. Conform rapoartelor, cifrele ar fi însă mult mai mari.

Și transferul efectiv de bani (încărcarea bancomatelor etc) reprezintă aproximativ 15% din costurile băncilor.

În cele din urmă, toate aceste operațiuni ajung să se reflecte în comisioane, costuri de administrare și dobânzi la împrumuturi.

Serviciile, pentru unii, rămân incomode

În orașele mari suntem sufocați de bănci și bancomate. De exemplu, din cele 2031 de bancomate BCR, 24 sunt în București. În unele zone din Vatra Dornei, găsești un chioșc bancar la câte 5-6 sate.

Pentru români, remitențele sunt încă o problemă. De multe ori nu au timp și nu se pot învoi să meargă să depună banii la bancă.

”Familia la care lucrez nu îmi lasă mașina pe mână, chiar dacă am carnet de conducere de 8 ani. Pe bătrâna pe care o îngrijesc nu pot să o las singură câte o oră, [cât fac] până în capătul celălalt al county-ului pe jos. Dacă merg să facă cumpărături îi rog să mă ia și pe mine și trimit banii acasă, dar nu am un program, trimit când pot.” Explică A. Boroi din Brașov.

Pentru a transfera banii dintr-un loc în altul, unii dintre ei ajung să plătească comisioane în total și de 15% (comisioane de administrare, transfer și conversie).

Ciprian, unul dintre românii care așteptă să fie procesat în fața agenției de lucrători în străinătate explică cum nici măcar nu folosește băncile. ”Maică-mea oricum nu se descurcă să folosească cardul de la bancă. La noi în sat [Șinca Veche] nu avem bancomat, trebuie să coboare până în Codlea să găsească un Western Union. Îi țin la mine și îi dau când ajung acasă. Singura grijă e să nu ți se fure pe drum sau din camera unde stai.”

Nu știu de bitcoin

O parte dintre români își asigură singuri securitatea banilor când sunt peste graniță, doar ca să nu aibă de-a face cu băncile. Își cos buzunare pe sub tricouri, îi ascund în sacul cu rufe murdare sau în chiflele de mâncat. Își fac drum să se întoarcă în țară sau trimit banii prin cunoștințe. Alții îi strâng la ciorap și îi aduc familiei când se întorc în țară, de sărbători. Banca unora dintre ei rămâne tot salteaua.

Desigur, cea mai mare parte îi transmit prin sistemele de transfer bancar, o industrie de 6 miliarde de dolari anual, la nivel global. Se folosesc de aceste servicii cu comisioanele aferente și după programul băncilor.

De bitcoin sau de transmiterea banilor prin blockchain nu au auzit. Pentru cei mai mulți pare prea complicat. Mai presus de toate, majoritatea sunt neîncrezători și, drept urmare, nu îi interesează. Au în schimb cu toții un telefon smart de care s-ar putea folosi ca să trimită banii cu comisioane de tranzacții minimale. În loc de cei 5% din (probabil) mia de euro câștigată într-o lună de lucru, pot plăti undeva la 8 dolari pe o tranzacție care ajunge acasă instantaneu.

Bitcoinul rezolvă o parte din probleme

Problema bunicii din Șinca Veche nu e încă rezolvată. Dacă în sat nu există bancomat, atunci cu siguranță că nu va exista nici un automat de bitcoin. Dacă nu știe să folsească cardul bancar, atunci sigur nu se descurcă să stabilească operațiuni pe Local Bitcoins.

Pentru mulți dintre ei însă bitcoinul ar fi o soluție viabilă. Portofelele sunt mai ușor de folosit și ușor de securizat decât erau acum 3-4 ani. Automatele de la hipermarketuri și exchange-urile românești fac conversia rapid și cu comisioane mai mici decât ale băncilor.

Rămâne problema cât sunt de interesați și cât de ușor găsesc resurse românii plecați în străinătate. GoanaDupăBitcoin pornește în toamna aceasta campania ”Granițe fără comision”, prin care îi va educa pe românii plecați la muncă în străinătate în legătură cu avantajele bitcoinului.

Dacă vă doriți să aflați mai multe sau să le dați de știre cunoștințelor, apelați-ne la adresa contact@goanadupabitcoin.ro și vă vom trimite pliante explicative pe care le puteți da mai departe și stickere ”Granițe fără comision”.