Protestele din ultima săptămână împotriva ordonanței 13 au scos în stradă câteva sute de mii de români, nemulțumiți nu doar de textul ordonanței dar și de atitidinea sfidătoare a coaliției PSD-ALDE. Cetățenii de la proteste își fac griji pentru următorii patru ani în care o coaliție care are mai puțin de 20% din încrederea populației va avea majoritate (65%) în Parlamentul României și ocazia de a vota legi la propria discreție.

Acum, pe rețelele de socializare se dezbate dacă votul electronic ar fi schimbat sau nu rezultatele alegerilor, în condițiile în care o mare parte din tineri au refuzat, dintr-un motiv sau altul, să iasă la vot.

De ce avem nevoie?

Pentru implementarea votului electronic avem nevoie de câteva piese importante.

• verificarea identității cetățenilor, cu nume, prenume și cod numeric personal

Ceea ce pentru bitcoin este adresa publică și portofelul electronic, pentru votul electronic ar trebui să fie identitatea cetățeanului, înregistrată într-un registru guvernamental. În cazul monedei bitcoin, cea mai securizată formulă este portofelul hardware, care are doar o singură funcționalitate, aceea de a semna tranzacții. Asta înseamnă că este virtual imposibil de spart (istoric vorbind, portofelele hardware nu au putut fi sparte de hackeri până acum), pentru că orice malware, virus sau altă formulă de atac nu este compatibilă cu un dispozitiv care nu poate, fizic, să facă decât o singură operațiune.

Portofelele hardware sunt asemănătoare (fizic) cu tokenurile bancare. Așadar, cetățenii pot primi un token criptat care să conțină identitatea și care să aibă posibilitatea să semneze tranzacții, fie în loc de buletin, fie ca supliment la acesta în momentul în care împlinesc vârsta de vot..

Fiecare cetățean primește la fiecare alegeri un singur jeton de votare pe care îl poate cheltui. Bitcoinul a rezolvat problema dublei-cheltuiri, iar nodurile rețelei verifică în permanență ca fiecare persoană să voteze o singură dată.

•  votul trebuie să fie anonim și transparent în același timp

Un principiu impotant al democrației este votul acordat anonim. Bitcoinul este pseudo-anonim, ceea ce presupune că în timp se poate asocia o operațiune cu identitatea. Exemple avem însă în cazul unor atcoinuri care deocamdată circulă în subterane, pe Dark Web. Deocamdată sistemul SNARKs este cel mai eficient sistem de anonimizare. Este un concept matematic în care poți demonstra că ai ajuns la rezultatul corect, folosind datele corecte, fără să arăți rezolvarea.

”In Zcash, tranzactiile blinded, includ solutia ecuatiei de blinding, si asigura ca desi nu sunt vizibile adresa expeditorului, adresa destinatarului si nici macar SUMA transmisa, ele sunt declarate onest si solutia poate fi refolosita in urmatoarea tranzactie.In momentul cand scoti din modul blinded o suma, se poate demonstra ca lantul din care provine a obtinut acea suma si ca nu depaseste suma iesirilor din lant” explică Andrei Andone. ”Da, este posibilă anonimitatea pe blockchain, pentru orice model de transmitere de date. Exemplele vin mai degrabă de la altcoinuri decât de la bitcoin, care nu este la fel de agil când vine vorba să facă schimbări.”

Pe de altă parte, persoana care a votat își poate verifica singură votul pe blockchain, având acces la parola privată și la cea publică. Te poți deci asigura în timp real că votul tău a fost înregistrat așa cum trebuie și numărat.

• rețeaua trebuie să fie securizată de noduri

Blockchainul bitcoin este securizat de mineri, care joacă rol de noduri. Minerii pun în slujba rețelei putere de procesare și verifică validitatea fiecărei tranzacții înregistrate în parte. Nodurile se verifică unele pe altele și dacă un actor rău-intenționat încearcă să falsifice o tranzacție, acesta va fi identificat iar tranzacția eliminată, revenindu-se automat la blockchainul inițial.

Așadar, blockchainul are o putere mare de procesare și suficiente noduri cât să securizeze rețeaua împotriva atacurilor. O astfel de rețea de noduri ar fi imposibil de creat cu ajutorul cetățenilor unui stat. În primul rând, minerii în sistemul bitcoin sunt recompensați cu fise electronice, care îi motivează să își pună resursele în slujba rețelei. În cazul votului electronic, guvernul ar trebui fie să cheltuiască prea mult pentru a recompensa cetățenii, fie insuficient cât să-i motiveze. Obligativitatea de a menține un nod activ nu este tocmai o opțiune într-o democrație corectă, și poate nici eficientă într-un stat în care avem o populație mai mică sau care nu are neapărat acces la calculatoare performante.

Soluția o oferă modelul Factom și lanțurile paralele. Factom este singura criptomonedă care, în faza de ICO, a primit susținere guvernamentală. Aceasta nu mizează pe un blockchain propriu, securizat de proprii utilizatori sau mineri. Factom crează un lanț paralel care se folosește de puterea de procesare a rețelei bitcoin. În aceeași măsură, votul electronic se poate ralia la același blockchain super-securizat, cu certitudinea că vei avea puterea de procesare însumată a primelor opt super-calculatoare ale lumii. În plus, nici un rău-voitor nu poate să atace rețeaua. În asta stă frumusețea tehnologiei descentralizate. Ca să spargi blockchainul ar trebui să iei fiecare nod în parte și să-l corupi.

GoanaDupăBitcoin va face eforturi în următoarea perioadă de a promova votul electronic și de a-l aduce în atenția autorităților guvernamentale. 

Autor – Mădălina Murărescu