Dacă ați fost atenți în ultima perioadă la ce se întâmplă în comunitatea bitcoin, poate că ați auzit discuții despre bifurcația bitcoin. Pe blockchain, bifurcația este un eveniment tehnic. Acesta are loc pentru că diverși participanți trebuie să cadă de acord asupra regulilor comune.

Blockchainul este registrul tuturor tranzacțiilor din rețeaua bitcoin, începând cu primul bitcoin creat. Imaginați-vă un registru contabil imens în care s-au înregistrat toate activitățile din rețea de-a lungul timpului. Acesta funcționează conform unor reguli deterministe. Orice utilizator poate descărca acest blockchain, acest registru al tranzacțiilor, pe propriul calculator. În felul acesta, utilizatorul devine un ”nod” în rețea. Cu alte cuvinte, este un punct care deține o copie a registrului și care poate verifica automat validitatea tranzacțiilor.

La bază, bifurcația se petrece atunci când acest registru istoric are două posibile opțiuni de a continua înregistrările, prin implementarea unor noi reguli care să determine ce face ca o tranzacție să fie validă, din punctul T1 încolo.

Cei care folosesc blockchainul trebuie, drept urmare, să aleagă ce cale vor să se urmeze din acel moment mai departe.

Există mai multe tipuri de bifurcații, iar studiul acestora este încă nou. Până acum știm că unele bifurcații se impun singure.  Altele împart comunitatea în două și pot face rețeaua să se despartă permanent în două rețele, creând două istorice de tranzacție și două monede diferite.

Pe lângă asta, există și confuzii legate de diferitele tipuri de bifurcații, cum sunt activate și ce riscuri presupun. Iată cum funcționează acestea.

Principiile de bază

Înainte să trecem la clasificări, trebuie să notăm că bifurcația bitcoin se întâmplă deja destul de frecvent.

Bifurcația este un produs colateral al consensului distributiv. Se petrece de fiecare dată când doi mineri găsesc un bloc în același moment. Ambiguitatea se rezolvă atunci când se adaugă noi blocuri de tranzacții la lanț. Drept urmare, unul dintre lanțuri devine lanțul cel mai lung. Celălalt bloc devine ”orfan” sau abandonat de rețea.

Bifurcația poate fi introdusă de bunăvoie la rețea. Acest lucru se petrece când dezvoltatorii caută să schimbe regulile de software sau decid dacă o tranzacție este sau nu validă.

Când un bloc conține tranzacții invalide, acel bloc este ignorat de rețea. Minerii care găsesc acel bloc pierd recompensa. Așadar, minerii vor evident să mineze doar blocuri valide și să construiască cel mai lung lanț.

Bifurcația fermă

Ce este bifurcația fermă? O bifurcație fermă eeste un upgrade de software care introduce o regulă nouă în rețea, incompatibilă cu vechiul software. Poți să te gândești la bifurcația fermă ca la o dezvoltare a regulilor. O regulă nouă care permite ca dimensiunea blocului să fie de 2MB în loc de 1MB ar avea nevoie de o bifurcație fermă.

Ce se întâmplă în cazul bifurcației ferme? Nodurile care continuă să ruleze versiunea veche de software vor vedea noua tranzacție ca fiind invalidă. Așadar, pentru a trece la noul lanț și pentru a continua să mineze blocuri valide, toate nodurile din rețea trebuie să facă upgrade la noile reguli.

Ce poate să meargă prost? Problemele apar atunci când apare un impas politic. O porțiune din comunitate decide să rămână la regulile vechi, indiferent ce s-ar înâmpla. Rata de hash, sau puterea de procesare a rețelei din spatele vechiului lanț este irelevantă. Ceea ce contează sunt datele sale și setul de reguli. Acestea sunt percepute ca având valoare, ceea ce înseamnă că minerii vor în continuare să mineze un lanț, iar dezvoltatorii vor în continuare să îl susțină.

Bifurcația fermă de la The DAO a fost un studiu de caz pentru felul în care o comunitate poate să se împartă în două în funcție de noile reguli. Acum avem două blockchainuri care folosesc variante diferite de software – ethereum și ethereum classic. Ambele au un etos diferit și o fisă diferită.

Bifurcația soft

Ce este bifurcația soft? O bifurcație soft implică o înăsprire a regulilor. Așadar, în loc de blocuri de 1MB, o nouă regulă ar putea să permită doar blocuri de 500k. O bifurcație soft este compatibilă retrograd.

Ce se întâmplă în cazul bifurcației soft? Nodurile neupgradate vor vedea tranzacțiile noi ca fiind valide (pentru că un bloc de 500k e mai mic decât unul de 1MB, îl va considera bloc normal, care nu a fost umplut în totalitate). Cu toate acestea, dacă nodurile neupgradate continuă să minez eblocuri, blocurile pe care le minează vor fi respinse de nodurile upgradate. De aceea, o bifurcație soft are nevoie de majoritatea puterii de hash din rețea.

Ce poate să meargă prost? Când o bifurcație soft este susținută doar de o minoritate din puterea de hash din rețea, aceasta poate să devină cel mai scurt lanț și să fie abandonat de rețea. Sau, se poate comporta ca o bifurcație fermă. Unul dintre lanțuri se poate despărți de restul rețelei, creând propria monedă digitală, diferită de cea originală.

Bifurcațiile soft au fost cele mai folosite opțiuni de upgrade la blockchainul bitcoin până acum. Se crede că există riscuri mai mici de a împărți rețeaua în două. Exemple din trecut de bifurcații soft de succes inlcud upgradeuri ca BIP 66 (care se ocupa de validarea semnăturilor) și P2SH (care altera formatarea adreselor bitcoin)

Bifurcația soft activată de utilizator

Ce este ? O bifurcație soft activată de utilizator (UASF) este o idee controversată care explorează felul în care blockchainul ar putea să adauge un upgrade care nu este susținut direct de cei care oferă putere de hash rețelei.

Ideea din spatele UASF este că în loc să aștepte să se ajungă la o masă critică de suport din partea pool-urilor de minare, puterea de activare a bifurcației soft merge către schimburi, portofele și afaceri care rulează nodurile pline (în cazul bitcoin, un nod plin, chiar dacă nu este un nod de minare, este totuși responsabil de validarea blocurilor).

Ce se întâmplă în cazul UASF? Majoritatea schimburilor trebuie să susțină în mod public shcimbarea înainte ca aceasta să se scrie într-o nouă versiune de cod. După aceea, un nou software (care are un punct de activare în viitor) se instalează pe nodurile care vor să participe la bifurcația soft.

Ce poate să meargă prost? Această metodă are nevoie de mult timp epntru a intra în funcțiune, comparativ cu o bifurcație soft declanșată de puterea de procesare. De fapt, se crede că ar putea să dureze un an sau mai mult până când codul este scris și toată lumea este pregătită.

Mai mult, dacă majoritatea minerilor nu cad de acord asupra activării noilor reguli, ar putea să se folosească de puterea de procesare pentru a împărți rețeaua.

Deocamdată este vorba despre o idee teoretică, care nu a fost niciodată implementată.