Conferința Băncii Angliei din Londra a găzduit-o și pe Christine Lagarde, directoarea Fondului Monetar Internațional și cea mai puternică femeie din lume. Am reprodus în întregime discursul ei, care discută printre altele bitcoinul și băncile. Este un nerv sensibil pentru mulți amatori de bitcoin, care se întreabă dacă bitcoinul și băncile vor putea să coexiste. 

Bitcoinul și băncile par să fie în război de mai mulți ani, dar între timp instituțiile financiare au căutat să adopte tehnologia blockchain. Nimeni nu privește cu mai multă atenție experimentul bitcoin ca marii bancheri. 

Domnule Guvernator, Dinstinși Oaspeți, Doamnelor și Domnilor – Bună dimineața!

Îți mulțumesc, Mark [Carney], pentru prezentarea frumoasă pe care mi-ai făcut-o și vă mulțumesc Dumneavoastră, celor de la Banca Angliei pentru că m-ați invitat la acest eveniment minunat.

Serbăm astăzi  20 de ani de independență, timp în care Banca Angliei a fost o forță stabilizatoare pentru economia Marii Britanii, inspirându-i și pe alții din lumea băncilor centrale. Acest lucru ți se datorează, nu în puțină măsură, și ție Mark.

Acesta este de asemenea un moment în care învățăm din experiența noastră, construim peste progresul pe care l-am făcut până acum și privim spre viitor – în următorii 20 de ani – pe măsură ce ne continuăm călătoria.

În această dimineață, am trecut pe strada Fleet, care are mereu atmosfera unei călătorii de-a lungul istoriei. În Evul Mediu, strada era un centru important pentru comerț. O mare parte din acel comerț s-a mutat acum în mediul online. Până în secolul al XIX-lea, strada a găzduit telegraful, iar reporterii se întreceau unul cu altul să trimită articolele înainte să iasă din presă ziarul de după-amiază. Și acea lume s-a mutat în mare parte în online.

S-au schimbat multe și pentru bancheri și pentru autorități aici, în Londra. Acesta este însă doar începutul. Să învârtim limbile Big Ben-ului, până în 2040 și să vedem cum arată lumea lor. S-ar putea să vedem că:

Mașinile au dispărut, pentru că oamenii circulă cu drone care plutesc, și în felul ăsta evită în mod elegant traficul congestionat.

Un astfel de aparat îl duce pe guvernatorul băncii centrale, care și-a început recent cel de-al doilea mandat. Ca parte din rutina ei de dimineață, glisează peste holograme cu știrile selectate de o secretară digitală, înainte să ajungă pe strada Threadneedle.

Guvernatorul debarcă, se îndreaptă către fațada cu coloane, deschide ușa și…

Cine o va întâmpina în clădire? Economiști care stau la birouri, care dezbat politicile în jurul unei mese? Sau va fi o mașină inteligentă care ia decizii, stabilește ratele și emite banii?

Cu alte cuvinte, cum va schimba tehnologia financiară băncile centrale într-o generație? Pe asta se va concentra discursul meu de astăzi.

Vreau să iau în calcul posibilul impact pe care l-ar putea avea trei inovații: monedele virtuale, noile modele de intermediere financiară și inteligența artificială.

Unele dintre aceste inovații au ajuns deja în portofelele noastre, cum ar fi telefoanele smart și sistemele financiare. Acesta este însă doar începutul.

Sunteți pregătiți să veniți cu mine cu drona să explorăm viitorul? Așa cum ar fi spus una dintre vecinele voastre londoneze, Mary Poppins, aduceți cu voi și o fărâmă de imaginație!

1. Monedele virtuale

Să începem cu monedele virtuale. Ca să fie lucrurile clare: nu vorbim aici despre plăți digitale cu monede deja existente – prin Paypal sau alți furnizori de e-money ca Alipay în China sau M-Pesa în Kenya.

Monedele virtuale sunt în cu totul altă categorie, pentru că oferă propria unitate de contabilitate și propriile sisteme de plată. Aceste sisteme permit tranzacțiile de tip peer-to-peer fără o casierie centrală și fără bănci centrale.

[ Bitcoinul și băncile ] Deocamdată, monedele virtuale cum este bitcoinul nu amenință deloc, sau poate doar puțin, ordinea existentă a monedelor fiat și a băncilor centrale. De ce? Pentru că sunt prea volatile, prea riscante, au nevoie de prea mult consum energetic și pentru că tehnologiile pe care se bazează nu sunt încă scalabile. Multe sunt prea opace pentru autorități; unele au fost atacate de hackeri.

Multe dintre acestea sunt însă provocări tehnologice care ar putea să fie rezolvate cu timpul. Nu demult, unii experți spuneau despre calculatoare că nu vor fi niciodată adoptate și că tabletele vor fi folosite doar ca niște tăvi de cafea scumpe. Așadar, cred că nu este înțelept să ignorăm monedele virtuale.

Bani mai valoroși?

Gândiți-vă de exemplu la țările cu instituții slabe și monede naționale instabile. În loc să adopte moneda altui stat – cum ar fi dolarul american – unele dintre aceste economii s-ar putea să folosească tot mai mult monedele virtuale. Gândiți-vă la dolarizarea 2.0.

Din experiență, Fondul Monetar Internațional arată că există un punct critic dincolo de care creșterea unei monede noi este exponențială. În Seychelles de exemplu, dolarizarea a crescut de la 20% în 2006 la 60% în 2008.

Și totuși, de ce ar vrea cetățenii să dețină monede virtuale mai degrabă decât bani fizici, dolari, euro sau liră sterlină? Pentru că într-o zi s-ar putea să fie mai simplu să le obțină decât să obțină bancnote de hârtie, mai ales în zonele izolate. Și pentru că monedele virtuale ar putea să devină mai stabile.

De exemplu, ar putea să fie emise în raport de unu-la-unu pentru dolar, sau pentru o  selecție stabilă de monede. Emiterea ar fi total transparentă, guvernată de o regulă credibilă, predefinită, un algoritm care poate să fie monitorizat…sau chiar de „guvernare inteligentă”, care s-ar putea să se reflecte asupra circumstanțelor macroeconomice în schimbare.

Așadar, din multe puncte de vedere, monedele virtualel ar putea să fie o provocare serioasă pentru politicile monetare și pentru monedele existente. Cel mai bun răspuns al bancherilor centrali este să continue să ducă o politică monetară eficientă, și între timp să fie deschiși la idei proaspete și la cereri noi, pe măsură ce economia evoluează. [ Bitcoinul și băncile ar putea să colaboreze ]

Servicii de plată mai bune?

De exemplu, gândiți-vă la cererea în creștere pentru noi servicii de plată, în țările în care economia descentralizată prinde avânt, la care participă toată lumea.

Aceasta este o economie care își are rădăcinile în sistemele de tranzacții peer-to-peer, în plățile frecvente de valoare mică, adeseori transfrontaliere.

Patru dolari pentru sfaturi de grădinărit de la o doamnă din Noua Zeelandă, trei euro pentru traducere de către experți a unei poezii japoneze și 80 de cenți pentru o renderizare virtuală a străzii istorice Fleet. Toate aceste plăți pot fi făcute cu cărți de credit și cu alte forme de bani electronici. Costurile sunt însă relativ mari pentru o tranzacție de valoare mică, mai ales peste granițe.

În schimb, cetățenii ar putea să prefere la un moment dat monede virtuale, care ar putea să ofere aceleași costuri și să fie la fel de convenabile ca și banii gheață – fără riscuri, fără întârzieri la tranzacții, fără înregistrare centrală, fără intermediari care să îți dea un carnet de CEC și să îți preia datele de identitate. Dacă monedele virtuale emise privat rămân riscante și instabile, cetățenii s-ar putea să apeleze chiar la băncile centrale pentru a le oferi protecție legală.

Așadar, când noile servicii economice vă bat la ușa Băncii Angliei, o să le primiți înăuntru? O să le oferiți o ceașcă de ceai – și lichidități financiare?

2. Noi modele pentru intermedierea financiară

Acest aspect ne aduce la a doua parte a călătoriei noastre cu drona – noi modele de intermediere financiară.

O posibilitate ar fi să împărțim pe categorii serviciile bancare. În viitor, s-ar putea să păstrăm niște balanțe minimale pentru serviciile de plată în portofelele electronice.

Balanțele care rămân s-ar putea să fie păstrate sub formă de fonduri mutuale, sau investite în platforme de împrumut peer-to-peer care frizează domenii ca big data și inteligența artificială pentru păstrarea scorurilor de credit.

Trăim într-o lume cu cicluri de dezvoltare de produs o dată la șase luni, cu update-uri constante, în primul rând la partea de software, cu securitate de încredere și cu premiumuri mari la simple interfețe de utilizator. Este o lume în care domnesc datele. O lume cu mulți jucători noi, fără prea multe birouri și departamente separate.

Unii spun că modelul bancar fracțional pe care îl avem astăzi este pus sub semnul întrebării, dacă sunt tot mai puține depozite bancare iar banii curg în economie prin canale noi.

Cum se va stabili politica monetară în tot acest context? Pot lucra împreună bitcoinul și băncile ?

Băncile centrale de astăzi influențează în mod normal prețurile bunurilor prin dealerii principali, sau prin băncile mari, cărora le furnizează lichidități la un preț fix – așa-numitele operațiuni pe piața liberă. Dar dacă aceste bănci devin mai puțin relevante în noua lume financiară, iar cererea de fonduri de la banca centrală scade, poate politica de transmisie monetară să mai fie eficientă?

Băncile centrale s-ar putea să trebuiască să crească numărul de contrapartide pentru operațiunile lor.

Toate aceste lucruri au, desigur, implicații regulatorii. Mai multe contrapartide presupune că mai multe firme intră sub umbrela reglementărilor băncii centrale. Acesta este prețul pe care trebuie să îl plătim pentru lichidități în zilele ploioase. Dacă în viitor ne așteaptă mai multă sau mai puțină ploaie rămâne de văzut. Totuși, reglementarea mai bună pentru băncile din umbră este o problemă tot mai presantă. Consiliul de conducere al Serviciilor Financiare a avansat în această zonă sub conducerea ta, Mark.

Remitențele prin banca centrală vor crește. Odată cu asta, poate și publicul ne va ține sub observație, și vom avea și mai multă presiune politică. Independența – cel puțin cea de a seta politici monetare – va avea nevoie de o apărare mai fermă și va fi nevoie de comunicații mai clare.

S-ar putea să vedem și o schimbare a practicilor regulatorii. În mod tradițional, autoritățile s-au concentrat pe supravegherea unor entități bine definite. Pă măsură ce furnizorii de servicii vor apărea sub diverse forme și formule, va fi greu să îi împarți pe categorii. Gândiți-vă la o companie de rețea socială care oferă servicii de plată fără să administreze o contabilitate activă. Cum etichetăm așa ceva?

Toate aceste lucruri sunt bune pentru avocați, dar nu sunt atât de bune pentru cei care fac reglementările. Autoritățile vor trebui să își lărgească orizontul, de la entități financiare la activități financiare – între timp vor trebui să devină și experți în evaluarea securității algoritmelor. Ușor de zis, greu de făcut.

Cheia stă în cooperare

Pentru ca lucrurile să fie – măcar puțin – mai clare, avem nevoie de dialog. Între regulatorii cu experiență și cei care abia acum încep să lucreze cu tehnologia finanțelor. Între cei care crează politici, investitori și firme de servicii financiare. Și între țări.

Este foarte important ca pe măsură ce lărgim orizontul reglementărilor să ajungem dincolo de granițe – de la entitățile naționale la activitățile fără granițe, de la ramurile băncilor locale la tranzacțiile globale criptate cuantic.

Din cauza faptului că avem membrii în 189 de țări, Fondul Monetar Internațional este o platformă ideală pentru aceste discuții. Tehnologia nu cunoaște granițe. Ce-i aia acasă? Ce-i aia gazdă? Cum putem să evităm arbitrajul regulatoriu și alergătura către fundătură? Vorbim aici despre mandatul Fondului Monetar Internațioonal de a menține stabilitate financiară și economică, și despre siguranța infrastructurii financiare și de plăți globale.

Miza – și câștigurile – atunci când cooperăm este mare. Nu vrem să avem găuri în plasa de siguranță a finanțelor globale, indiferent cât se întinde și își schimbă forma.

Sunt convinsă că FMI are un rol important de jucat în acest sens. Fondul însă va trebui să fie și el deschis schimbării, să aducă noi participanți la masa discuțiilor, să ia în calcul rolul unei versiuni digitale al SDR-ului [rezerva de active la nivel global].

Cu alte cuvinte, FMI-ul trebuie să se urce în dronă.

3. Inteligența artificială

Acestea fiind spuse, ajungem la partea a treia și ultima – efectele transformatoare ale inteligenței artificiale.

Guvernatorul nostru în 2040 o să intre în bancă și o să lustruiască un aparat care setează politici monetare? Predicțiile tale, Andy [Haldane] că 15 milioane de locuri de muncă vor fi automatizate în Marea Britanie  vor afecta banca și angajații săi din toată lumea?

Un lucru este clar: primim mereu date noi. Unele estimări sugerează că 90% din datele disponibile astăzi au fost generate în ultimii doi ani. Aceasta nu este doar o informație despre niște rezultate, despre șomaj și prețuri, ci și date comportamentale despre ciudățeniile și iraționalul lui homo economicus.

Grație telefonului smart și Internetului, aceste date abundă acum, sunt omniprezente și din ce în ce mai prețioase când le conectăm la inteligența artificială.

Inteligența artificială face pași uriași înainte. În ultimul an, cei mai buni jucători de Go din lume, jocul de tablă antic, a pierdut în fața unui calculator autodidact. Pentru mulți, ziua judecății ar fi trebuit să vină peste câteva zeci de ani. Aparatele au învățat tactici, au început să recunoască structuri și și-au optimizat jocul mai bine decât am putut noi să o facem.

Sigur că economia este mult mai complexă decât un joc de Go. Dar în ultimele generații, aparatele și mașinile vor juca cu siguranță un rol mai mare în a-i asista pe cei care fac politici, în a face predicții în timp real, în a observa bulele și a descoperi legături complexe macro-financiare.

Vă asigur însă că va fi în continuare nevoie de oameni.

În primul rând, economiai este imprevizibilă. Cineva trebuie să observe schimbări în relațiile economice de bază și să evalueze riscurile. Evaluarea, cererea unei a doua păreri, diversitatea opiniilor și chiar câteva spirite nonconformiste vor fi esențiale pentru politicile bune. Dar dacă mașinile or să poată să facă și asta?

Mai apoi se pune problema de comunicare. Politica monetară bună, așa cum o știm noi astăzi, ține de o poveste pe care o spui. Politica este eficientă dacă poate să fie explicată clar, în așa fel încât publicul să poată avea niște așteptări legate de politicile care vor apărea. Se poate ca aparatele să își explice  decizia în engleza obișnuită?

Chiar dacă depășim această provocare, mai rămâne încă una. Chiar și cu cei mai buni algoritmi și cu cele mai performante calculatoare, o să se mai rateze ținta, or să apară crize, or să se facă greșeli. Putem să tragem la răspundere calculatoarele în fața unui cuplu tânăr care nu poate să-și cumpere o casă, în fața unei mame care lucrează și care se trezește dintr-o dată că nu are un loc de muncă?

Felul în care tragem la răspundere este cheia. Fără ea, nu putem avea independență; cum altfel să dăm atâta putere unei organizații tehnocrate? Fără independență, politica va deraia, așa cum ne reamintește clar și răspicat această conferință.

Așadar nu, nu îmi închipui că politica monetară va fi condusă de calculatoare. În 2040, guvernatorul care va intra în bancă va fi din carne și oase, iar în dincolo de ușă va da de oameni, cel puțin de câțiva.

Așadar, o să existe mereu o doamnă în vârstă pe strada Threadneedle. Sper că sunteți de acord că este adeseori edificator să vorbiți cu o doamnă trecută de o anumită vârstă.

Concluzii

Acum că plimbarea noastră cu drona se apropie de final, unii dintre voi poate că vă mirați că sunt optimistă. Pentru mulți, această nouă lume a băncii centrale este mai puțin Mary Poppins și mai mult „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley, așa cum a descris-o el în, faimosul său roman.

Cred că noi, ca indivizi și comunitate, avem capacitatea să dăm o formă viitorului tehnologic și economic care să funcționeze pentru noi toți. Avem o responsabilitate să facem lucrurile să meargă.

De aceea prefer evocarea lui Shakespeare a minunatei lumi noi, din Furtuna: „O, minune! Câte creaturi dumnezeiești se află aici! Cât de superbă este omenirea! O, minunată lume nouă”

Vă mulțumesc

[ Cum interpretezi acest discurs al lui Lagarde ? După spusele ei, crezi că bitcoinul și băncile pot să coexiste? ]

[ Bitcoinul și băncile ] [ Christine Lagarde ] [ Fondul Monetar Internațional ] [ FMI ]