La baza conceptului de descentralizare a tehnologiilor blockchain exista așa-numitul protocol de consens. Acesta creează un set de reguli pentru un blockchain, în baza cărora se confirmă autenticitatea tranzacțiilor.
Un blockchain sau un registru distribuit funcționează pe baza unor noduri a căror sarcină este de a verifica tranzacțiile în rețea. Toți participanții pot trimite informații pentru a fi stocate pe blockchain, dar nu toate sunt acceptate. Deoarece rețelele blockchain nu au de obicei o autoritate centralizată care să decida ce informații sunt corecte și ce informații sunt false, toate nodurile din rețea trebuie să cadă de acord. Protocolul de consens stabilește așadar regulile în baza cărora nodurile decid ce date se păstrează și ce date se ignoră.
Testeaza BRAVE, castiga BAT si sustine revista noastra!
Rolul acestor protocoale este de facilita funcționarea corectă a rețelei și oferă două avantaje majore.
- În primul rând, au rolul de a preveni preluarea controlului asupra rețelei de către o singură entitate;
- În al doilea rând, utilizatorii au garanția că informațiile înregistrate sunt corecte, fără a fi necesară o autoritate centrală.
Fiecare tip de rețea utilizează propriul sistem de reguli, astfel încât există mai multe tipuri de consens.
De exemplu, pentru rețeaua Bitcoin, protocolul de consens este Proof-of work (PoW), procesul de extragere a blocurilor care confirmă fiecare tranzacție. Alte tipuri de protocol includ Proof-of-Stake (PoS) și Proof-of-Authority (PoA).
Proof-of-Work ( PoW)
În rețeaua Bitcoin de exemplu, nodurile sunt reprezentate de ”minerii” care rezolvă probleme criptografice sau matematice, folosind computere specializate. Prin această metodă, ei validează tranzacțiile și înregistrează date pe blockchain, fiind recompensați cu monede noi pentru activitate.
O mare parte dintre criptomonedele existente folosesc consensul PoW – toate fork-urile Bitcoin, Litecoin, Monero, Zcash și chiar și Ethereum. Protocolul de consens PoW este însă unul care consumă foarte multă putere de procesare și energie electrică.
Proof-of-Stake (PoS)
Un alt tip de protocol de consens este Proof-of-Stake, considerat mai economic din punct de vedere al consumului de energie. Practic, utilizatorii mizează anumite cantități din criptomonedele proprii pentru a deveni validator în rețea. Selecția se realizează pe baza calculului de probabilități.
Validatorii primesc drept recompensă taxele de tranzacții corespunzătoare blocului cu care lucrează. În cazul în care un validator încearcă să adauge informații false pe blockchain, acesta va pierde cantitatea de criptomonede mizată.
În prezent, Ethereum este în proces de upgrade pentru a trece de la PoW la PoS. Alte criptomonede care folosesc acest consens sunt Binance Coin, Enigma, Stellar și Cosmos.
Delegated Proof-of-Stake (DpoS)
Această metodă funcționează în mod similar cu PoS, dar deținătorii de criptomonede sunt capabili să voteze proprii validatori. Practic, validatorii nu mizează propriile criptomonede, dar au nevoie de voturi pentru a fi aleși. Acest protocol de consens este mai centralizat decât PoW deoarece are mai puțini validatori. Este utilizat de BitShares, Steem și WAX.
Proof-of-Authority (PoA)
Probabil cel mai centralizat protocol de consens. PoA are validatori de blocuri predeterminați. Toți participanții din rețea știu cine sunt validatorii, iar blocurile noi pe blockchain sunt create pe baza votului majorității. Validatorii sunt motivați să lucreze corect deoarece reputația lor este în joc.
Modelul PoA se bazează pe un număr mult mai mic de validatori de blocuri față de alte rețele. Acest lucru înseamnă că blockchain-urile respective sunt mult mai scalabile și rapide. Un exemplu de blockchain care folosește PoA este Elysian, dar acest tip de protocol este folosit frecvent în rețelele de test. Urmeaza sa fie folosit si de browserul Brave.
Protocoalele de consens, ca toate tehnologiile blockchain, evoluează pentru a face față diferitelor provocări pe care le aduce o rețea descentralizată. Niciunul nu este perfect și fiecare vine cu propriul set de compromisuri. De exemplu, descentralizarea masivă oferită de PoW vine cu dezavantajul vitezei reduse și a consumului ridicat de energie electrica. PoA este mai centralizat, dar mult mai rapid. Fiecare rețea blockchain poate așadar alege cea mai bună soluție de consens, în funcție de scopul urmărit.
