De mai bine de un an și jumătate, cea mai mare controversă din comunitatea bitcoin este scalabilitatea rețelei. Dezvoltatorii încearcă să tranșeze problema cu cât mai multă atenție, pentru că ea implică modificări fără precedent la codul Core.

Scopul acestor schimbări este să se fluidizeze tranzacțiile pe blockchain.

La fiecare 10 minute, minerii includ tranzacțiile din rețea în registrul permanent blockchain, într-un bloc de informații de 1MB. Fiecare tranzacție are 500 bytes, ceea ce înseamnă că există o limită a tranzacțiilor procesate la fiecare 10 minute. Capacitatea era absolut suficientă în urmă cu câțiva ani, când rețeaua procesa câteva zeci de mii de tranzacții zilnic.

Pe blockchian se fac în medie300 000 de tranzacții zilnic, ceea ce înseamnă că majoritatea blocurilor sunt  95% pline. Pentru a deveni un sistem de plată global, care să acopere o populație mai mare și să intre în competiție cu PayPal sau Visa, rețeaua trebuie să proceseze un număr de tranzacții cel puțin comparativ cu aceste servicii. VISA procesează 8500 de tranzacții pe secundă, iar PayPal 100. Între timp, rețeaua bitcoin procesează doar 7tps.

Schimbările la protocolul bitcoin

Codul care guvernează rețeaua este open source. Asta înseamnă că orice programator poate face propuneri de schimbare a protocolului, care pot fi sau nu implementate de dezvoltatorii Core, de comunitate ori de mineri.

Propunerile se numesc simplu BIP (Propunere de Îmbunătățire a Bitcoinului). BIP148 este pur și simplu cea de-a 148-a propunere trimisă către dezvoltatori.

UASF este un acronim și vine de la User Activated Soft Fork (Bifurcație Soft Activată de Utilizatori).

Ce este o bifurcație?

Cei care folosesc bitcoinul de mai multă vreme știu deja că o bifurcație la protocolul bitcoin este ca o bifurcație a unei străzi. Toată lumea merge în aceeași direcție, apoi apar două opțiuni pe traseu – să se meargă către stânga, sau către dreapta. Unii pot merge înspre stânga, alții înspre dreapta, și este posibil ca una dintre căi să se închidă la un moment dat.

Bifurcațiile bitcoin pot fi activate de utilizatori sau de mineri și pot fi ferme (hard fork) sau flexibile (soft fork).

Diferența dintre bifurcațiile soft și bifurcațiile hard este că bifurcațiile soft sunt compatibile cu versiunile de dinainte, în timp ce o bifurcație hard este impusă în întreaga rețea, iar cei care nu au făcut update-ul nu pot comunica cu cei care au instalată versiunea nouă.

De exemplu: acum câțiva ani, Facebook Messenger a adăugat o nouă funcționalitate, prin care puteai să îi suni pe alți utilizatori. Această funcționalitate nu înseamnă că nu puteai să folosești serviciile de text, sau că nu mai puteai comunica cu cei care nu au făcut update-ul. Cei care nu aveau update-ul făcut nu puteau să sune, însă puteau să folosească serviciile pe care le-au folosit până atunci și să rămână pe aceeași platformă. Așadar, versiunea veche funcționează cu versiunea nouă, dar versiunea nouă poate să facă ceva în plus.

O bifurcație hard înseamnă că versiunile vechi nu mai funcționează. Un exemplu bun ar fi Microsoft Word de la Windows. Dacă creezi să zicem un document docx  și îl trimiți să zicem bunicului, care nu și-a reinstalat o versiune nouă de câțiva ani buni, el nu va putea să îl deschidă și să îl citească. Versiunea nouă de Office nu este deci compatibilă cu versiunile foarte vechi.

În cazul unei bifurcații soft, nu este nevoie de foarte multă organizare. Utilizatorii pot să folosească versiunea veche de software cât timp vor și să facă update-ul atunci când își doresc noile funcționalități.

Cu o bifurcație fermă, toată comunitatea trebuie să se sincronizeze, începând cu minerii, cu furnizorii de portofele sau alte servicii și terminând cu utilizatorii.

Nu se poate spune despre o variantă că este mai proastă decât alta. Ambele s-au întâmplat în lumea tehnologiei de nenumărate ori.

Bifurcațiile activate de utilizatori și bifurcațiile activate de mineri

Utilizatorii se consideră practic nodurile din rețeaua bitcoin. Nodurile mențin un registru distributiv cu toate tranzacțiile din rețea, de la lansarea bitcoinului și până în prezent. Nodurile nu sunt plătite, mențin registrul și îl compară în permanență cu registrul menținut de alte noduri pentru a se asigura că nu s-au făcut schimbări cu rea intenție la rețeaua blockchain.

• bifurcație activată de utilizatori înseamnă că nodurile semnalizează că vor să se facă o schimbare la rețeaua bitcoin.
• bifurcație activată de mineri înseamnă că minerii semnalizează că vor să se facă o schimbare la rețeaua bitcoin

Minerii sunt recompensați de rețea pentru activitatea lor. Minerii investesc putere de procesare (dispozitive și curent electric), securizând rețeaua. Pentru investiția lor, ei sunt recompensați în bitcoin la fiecare bloc procesat.

BIP148 este deci un soft fork activat de comunitate (User Activated Soft Fork – UASF).

Bifurcația va avea loc pe 1 august anul acesta. Nu este o bifurcație supusă la vot, în care o tabără trebuie să obțină mai multă putere de hash sau un procent de voturi. Bifurcația va avea loc, indiferent de câți utilizatori o adoptă.

Vom avea deci două blockchainuri – blockchainul așa cum îl cunoaștem noi astăzi, și blockchainul cu SegWit activat.

Pentru a înțelege evenimentul, trebuie să ne aducem aminte de criza pe care a avut-o ethereum, după ce niște hackeri au speculat o vulnerabilitate din contractul smart. Rețeaua a făcut un split, în urma căruia s-a întors la blockchainul de dinainte de furtul monedelor. Utilizatorii aveau după split fise și pe blockchainul ethereum și pe blockchainul ethereum classic. Ethereum costă astăzi 300 de dolari, iar ethereum classic abia 30.

Bifurcația înseamnă că utilizatorii vor avea bitcoini pe un blockchain vechi, pe cel tradițional, și pe blockchainul nou, cu UASF-ul implementat. Urmează apoi ca minerii să aleagă la rândul lor dacă susțin, minează și validează tranzacțiile pe blockchainul vechi sau pe cel de după bifurcație.

User Activated Soft Fork presupune activarea bifurcației de către utilizatori, adică de cei care dețin noduri active full. Hobiștii sunt doar o mică parte dintre utilizatorii care susțin noduri active. Serviciile de portofel electronic fat descarcă și ele un nod activ pe dispozitivul utilizatorului. Asta înseamnă că cei care activează propunerea sunt în primul rând furnizorii de portofele.

Tu, ca utilizator, poți să îți portezi bitcoinii către un portofel care susține SegWit-ul, către un portofel care susține blockchainul tradițional sau…să ai aceeași sumă de bitcoini pe ambele portofele, deci bitcoinii tăi să apară de două ori, pe două lanțuri diferite, în două portofele diferite.

Ce ai de făcut?

Este greu să anticipăm ce se va întâmpla în momentul bifurcației. Deocamdată, cei mai mulți dintre furnizorii de portofele nu și-au exprimat încă o opțiune. Este foarte posibil ca dacă aveți bitcoini într-un portofel care susține UASF să treceți automat bitcoinii pe blockchainul nou. La fel de posibil este să puteți totuși să îi mutați, după UASF, în două portofele. Unul dintre portofele va păstra bitcoinii pe blockchainul tradițional și unul pe blockchainul cu noua implementare.

Se poate ca minerii să hotărască să valideze tranzacțiile pentru vechiul blockchain. Se poate și să fie de acord să își mute puterea de procesare la blokchainul cu SegWit.

Ca utilizatori, există o metodă prin care vă puteți proteja. În loc să folosiți un serviciu de portofel, puteți să vă generați propria adresă publică pe bitaddress.org. În acest fel, veți controla singuri decizia și veți putea alege dintre cele două opțiuni când apele se mai liniștesc.

Un tutorial detaliat pentru cum puteți să vă creați portofelul aveți aici.