Cei mai interesați să aibă putere, băncile și guvernele, construiesc propriile blockchainuri și monede. Nu contează că un blockchain controlat de o singură companie este absolut lipsit de orice valoare reală. Nici măcar nu e un blockchain. Este o bază de date. Nu le dă nici o valoare în plus, dar totuși o fac.
Navil Ravikant, fondator al Angel List, spunea clar că ”e lipsit de orice logică să ai un blockchain controlat de suverani, corporație, elită, gașcă.”
Adevărata putere a blockchainului este încrederea distributivă din ecosistem. Contrar credinței populare, încrederea nu este un concept fix. Este un concept dinamic.
Dacă punem toată încrederea într-o singură entitate și entitatea respectivă se duce de râpă, am încurcat-o cu toții. De exemplu cum s-a întâmplat cu prietenii de la Equifax, care nu au păstrat siguranța datelor. Au fost furate date personale de ela jumătate din populația Americii.
De aceea blockchianurile folosesc o variațiune a conceptului de ”rețea a încrederii”. Aceștia risipesc încrederea în mai multe locații, în așa fel încât entitățile centrale să nu aibă pe mână responsabilități după ce au abuzat de încrederea oamenilor.
Dacă banca, acționarii săi, autoritățile și toți cei care au depus banii au o copie a registrelor, atunci ai distribuția puterii. Doar regulile asupra cărora toată lumea cade de acord merg mai departe. Este practic esența democrației în acțiune.
O monedă a băncii este însă deinută doar de bancă. Este același model de încredere pe care l-am avut și până acum.
De ce o fac?
Dacă banca deține toate cheile private, pot să continue să facă ce au făcut și până acum, să schimbe regulile în timpul jocului, să înșele publicul după cum consideră de cuviință și să te pună să le plătești facturile.
Vor să controleze central blockchainul pentru a putea să facă reguli în favoarea lor pentru totdeauna. Același lucru îl vrea și guvernul chinez, și cel rus.
Dinastia chineză
Primul împărat al Chinei a scos de pe piață monedele locale și a făcut o singură monedă peste toate. A făcut acest lucru ca să se asigure că nimeni nu intră în competiție cu el.
China folosește în continuare un sistem dinastic, oricum ar vrea ei să îl numească. Dinastiile chineze nu au dispărut niciodată, doar s-au transformat. Partidul Comunist Chinez este doar o extensie a aceluiași sistem, care conduce China de 5000 de ani. Că vorbim de un împărat sau de un partid, e același lucru. Fie un singur om face regulile, sau o gașcă de oameni care acționează sincronizat.
Și metodele sunt identice.
Și China și JP Morgan au început prin a ataca încrederea. China a mers și mai departe. Au început să interzică ICO-urile, sub pretextul că vor să protejeze publicul. Au spus că vor să interzică și schimburile pentru că nu au licență, deși o astfel de licență nici măcar nu există.
A funcționat pentru că unora li se pare că indiferent ce lege primesc de sus, ea trebuie să fie cu siguranță bună. Dacă legea mâine reinstaurează sclavia, atunci legea e lege și e bună. Așadar, oamenii ar trebui să își dea cămașa jos și să își aplice niște bice pe spate.
Legea este însă la fel de bună ca oamenii care o emit. Într-o societate corectă, legile sunt corecte. Într-o societate care nu este corectă, nici legile nu sunt corecte. De aceea toate atrocitățile din istorie, de la genocidul nativilor americani și până la holocaust au fost…legale.
Fermele lui Jihan Wu, tot pe teritoriu neprielnic?
Jihan Wu, proprietarul celei mai mari mine de bitcoin din lume, a comentat că schimburile ar trebui să ceară retroactiv acea licență inventată peste noapte.
Ar face bine să se roage ca guvernul să nu hotărască tot peste noapte că e nevoie de licență ca să ai și o mină de bitcoin, după care să-i scoată profiturile din buzunare.
Vechea poveste. „Mai întâi s-au legat de traderii bitcoin, dar n-am spus nimic pentru că nu sunt trader. După aceea s-au legat de utilizatori, dar nu am zis nimic pentru că nu sunt nici utilizator. Apoi s-au legat de mineri, dar nu mai rămăsese nimeni să zică nimic.”
Perturbare, dar până când ?
Regimul din China recunoaște clar că blockchainul are putere perturbatoare. Vor să prindă puterea asta, de parc-ar vrea să bage fulgerul în sticlă. Vor să se asigure că nu pierd controlul asupra emisiei de bani, pentru că banii înseamnă putere. Cu alte cuvinte, să se perturbe lumea, dar să nu fie perturbați ei. Să se schimbe lucrurile pe ici pe colo, dar să nu se schimbe nimic.
Ăsta este și motivul pentru care lucrează cu firme ca Deloitte Touche, ca să își construiască propira criptomonedă de stat. Este sinistru, iar ei nu văd ironia din toată situația.
Guvernul știe cum să bage în faliment o economie în care se muncește din greu și să flămânzească 45 de milioane de oameni. Aveți încredere că o să poată să facă și o criptomonedă sponsorizată de stat. Ce e rău în asta?
La fel cum companiile americane au ajutat China să construiască Marele Zid Chinezesc al Informațiilor, consultanții Deloitte îi ajută să facă o monedă digitală cu o ușă din dos pentru toate tranzacțiile, care o să-i ajute să monitorizeze tot și să controleze orice aspect al vieții oamenilor.
Le va da putere uriașă să le închidă oamenilor banii, de parcă ar stinge becul. Iar asta va fi o nouă forță pentru dinastia chineză.
Un proverb chinezesc zice că ”raiul e sus și împăratul e departe”. Asta înseamnă că țara e prea mare și oamenii prea împrăștiați ca împăratul să țină sub observație toate aspectele vieții. În ciuda pumnului de fier al Partidului Comunist, țara este din multe puncte de vedere descentralizată.
Singura metodă prin care regimul poate să îi țină sub talpă pe cetățeni este cu un show de forță. Nu pot să oprească tot ce nu le place. Ar putea să aleagă un grup de oameni la întâmplare și să îi pedepsească exemplar. Au făcut asta și în trecut, în Tibet de exemplu.
Controlul asupra banilor digitali le-ar da putere fără precedent. Dacă reușesc să facă o monedă idgitală, atunci vorr avea un ochi în fiecare portofel.
Pe termen lung însă, nici unul dintre atacuri nu o să funcționeze.
