DAO a captat publicul cu noi concepte care pot reorganiza lumea. Auzim că este descentralizat, autonom, fără director sau consiliu de administrație. Dar poate cu adevărat să funcționeze?

S-ar putea împlini speranțele?

Mulți par să creadă asta, pentru că au trimis 11 milioane de ether contractului smart DAO, însă există riscuri considerabile. Cei care au drept de vot ar putea să nu participe, nesiguranța legislativă ar putea să protejeze țepele, oamenii ar putea să devină sentimenali și iraționali, să se concentreze mai mult pe pierderi, speranțele ar putea să se transforme în ură.

Pentru ca acest experiment să reușească, trebuie să apară o nouă conștiință, care să înlocuiască atitudinea pe care o au acum – mai întâi vorbești și apoi pui întrebări. E nevoie de o etică de lucru care să treacă de la discuții la a urmări un scop comun pentru că există interese comune. Ar trebui să ne concentrăm pe o a patra revoluție industrială.

Aceasta este o viziune futuristă de plăți de la mașină la mașină. Frigiderul devine un aparat inteligent, materia este adusă la viață prin contracte smart. Este un munte abrupt pe care ni se propune să-l urcăm, cu riscuri considerabile și mai degrabă eșecuri decât succes.

Vor participa votanții?

Conform spuselor lui Daniel Larimer, fondator Bitshares, participarea votanților ar putea să fie minimă, pentru că este nevoie de timp și de cunoștințe pentru a analiza propunerile. Mai mult, proiectele aprobate ar converti etherul în fiat, ceea ce i-ar influența prețul. Așadar, deținătorii de jetoane de vot ar putea să nu aprobe multe proiecte.

O posibilă soluție este emiterea de fonduri incrementală, care ar minimiza impactul asupra prețului și ar rezolva un alt posibil risc – sustragerea de fonrudi. Conform spuselor lui Mo Balaa, inginer de sistem la Universitatea Stratford și membru al comunității DAO ”proiectele kickstarter se sustrag de multe ori, pleacă cu fondurile obținute, și nu ai cum să faci recurs. Cu proiectele finanțate de DAO, fondurile sunt păstrate de un intermediar (contractul propus) și sunt plătite doar atunci când se ajunge la o anumită bornă (din care se scad niște fonduri inițiale). Este ca o metodă de votare facilitată de a oferi bani cuiva care ți-a promis ceva la schimb”

Înțelepciunea mulțimilor

Cu toate acestea, fondurile oferite proiectelor sunt riscate, iar riscuri noi apar de fiecare dată când sunt lansate fonduri pentru că proiectul ar putea, în orice moment, să renunțe pur și simplu, după ce a ars toate fondurile investite până în acel moment. Aici intervine înțelepciunea mulțimilor. Este vorba de o gamă diversă de indivizi din mai multe specializări care se utiă la toate aspectele și iau o decizie colectivă mai informată decât un număr mic de directori executivi.

Dezavantajul este că perioada de timp pentru o astfel de decizie este de doar 14 zile, ceea ce s-ar putea să nu fie suficient pentru a face o analiză suficientă. Cele mai multe porpuneri inițiale ar putea așadar să fie respinse, ceea ce, la nivel psihologic, s-ar putea să nu fie un start bun pentru o relație de durată.

Se va transforma mulțimea înțeleaptă într-o gașcă irațională?

Și mai îngrijorător ar putea să fie comportamentul mulțimii. Aceștia ar putea să aibă pretenții prea mari sau prea mici. Ar putea să ia decizii emoționale, care, în anumite momente, să devină chiar agresive. Unii, mai ales că se află sub anonimat, ar putea să se distreze pe seama altora și să își bată joc de discuție.

Păstrarea unor relații armonioase când sunt implicați mii de indivizi ar putea să fie dificilă, dacă este totuși posibilă, dar se poate ajunge totuși la ea dacă se vor concentra pe analiză financiară la rece. Acest calm însă ar putea să cedeze la a doua rundă de finanțări sau pe la mijlocul proiectului.

E nevoie de o atitudine profesionistă pentru a reuși, cu concentrare asupra afacerii, punându-se accent pe contribuții constructive pentru ca să nu existe riscul să se lucreze cu o gașcă irațională.

Posibile complicații legislative

Ce se întâmplă dacă, în ciuda sorții, deținătorii de jetoane sunt mai degrabă raționali decât emoționali, se comportă politicos, se concentrează pe ceea ce contează și cu toate acestea un proiect care părea grozav decide, fără vreun motiv evident, să renunțe la mijloc, după ce a consumat toate fondurile investite, pur și simplu pentru că nu sunt în stare să ducă proiectul până la capăt?

În relațiile financiare tradiționale, îi dai în judecată. DAO în schimb este o invenție nouă care nu se pliază ușor pe legile contractuale pe care le avem. Contractul smart în sine nu este unul legal. Poate că fiecare individ poate avea un statut juridic, dar acest lucru nu ar recunoaște natura descentralizată și totuși colectivă a structurii DAO:

Din moment ce aceasta este o relație civilă consensuală și contractuală (fie ea și scrisă în cod) un sistem legislativ care vrea să țină pasul cu inovația ar putea să  fie de părere că, din moment ce contractul spune că minim 20% din deținătorii de jetoane controlează fondul, responsabili sunt în aceeași măsură acei 20% dintre deținători, colectiv și în unison, care sunt dați în judecată sau dau în judecată pe altcineva.

Pentru DAO în mod special, acest lucru ar putea să fie mai simplu pentru că se pare că 20 de oameni/adrese dețin 20% sau mai mult din fonduri. Așadar, aceștia ar fi cei mai motivați să facă  procesul de due diligence și să impună propunerile nu doar prin aspectul limitat al contractelor smart auto-impuse ci și în curțile judecătorești fizzice.

Dacă pot sau nu să facă asta, nu știm sigur, pentru că judecătoriile au idei diferite despre clasificarea legală a DAO, care permite oricui să dea în judecată sau să fie dat în judecată creând riscuri considerabile pentru deținătorii individuali și motivații mai slabe de a da în judecată.

Este nevoie de o analiză cu totul diferită dacă deținătorii de jetoane DAO se hotărăsc să finanțeze un infractor sau un proiect ilegal sau chiar un proiect controversat, din zona gri a legii. Cu toate acestea, este puțin probabil că ar face acest lucru. Vorbim aici de o analiză care nu este necesară, dacă nu cumva ni se demonstrează contrariul.

Așadar, poate DAO să funcționeze?

DAO este un teren prăpăstios. Are o formă de cultură a afacerilor și o atitudine de lucru atunci când deținătorii de jetoane își exprimă părerea. Orice comportament emoțional, provocator sau disruptiv, la fel ca și criticile neconstructive, ar trebui să fie administrate de deținătorii de jetoane pentru a se crea o atmosferă de colaborare și o formă de legătură comună cu o țintă comună de a schimba lumea în bine.

Se poate ajunge la asta.

După părerea mea, speculativă, cred că este posibil dacă și numai dacă deținătorii de jetoane se unesc sub o viziune comună de a finanța proiecte noi și inovatoare, concentrate pe crearea inovației – contracte smart, plăți de la mașină la mașină și inovații blockchain, cu scopul de a crea o a patra revoluție industrială.

Atmosfera deocamdată este promițătoare și se pare că aici se petrece ceva important, care ar putea să creeze o legătură comună și să unească toate viziunile și scopurile dar, istoric vorbind, trebuie să ne așteptăm ca un proiect să eșueze și să sperăm că reușește.

Sursa – CoinTelegraph