Deschid des subiectul bitcoin în grupul meu de prieteni. De cele mai multe ori, primul lucru la care se ajunge este ”da, Madi, dar bitcoinul este folosit de ….” și încep înșiruirile – mafioți, dealeri de droguri, ISIS, cei care exploatează copii, pornografi și lista continuă, în funcție de nevoia fiecăruia de dramatism. Când vorbim despre bitcoin, sunt mai mulți care amintesc de personaje de genul Ross Ulbricht și Mark Karpeles, decât cei care să vorbească despre Julien Assange sau Edward Snowden.
Nu l-aș numi, de exemplu, pe Julien Assange, bitcoman, dar nu aș spune lucrul ăsta nici despre Ulbricht. Da, amândoi sunt oameni care s-au folosit de criptomonedă pentru a-și susține activitățile. Unul dintre ei pentru a susține jurnalismul de investigații, celălalt pentru a susține o piață neagră populată de personaje obscure.
Aici se ajunge la argumentul cuțitului. Un cuțit poate fi folosit pentru a tăia pâine sau pentru a omorâ un om. Cuțitul în sine, împreună cu toate obiectele ascuțite, de la ac la sfredelul bormașinei, sunt invenții absolut utile. În toată această comparație, bitcoinul, datorită reglementărilor care i se aplică, este mai degrabă un cuțit de unt decât un ”șiș”. Toate studiile arată că moneda bitcoin nu îi ajută nici pe teroriști, nici pe cei care vor să spele bani, cel puțin nu mai mult decât o fac banii fiat. În folclor însă circulă alte povești, mult mai dramatice și cu priză mai bună la public.
Revin însă la povestea lui Julien Assange, impropriu spus ”bitcoman”, și la jurnalul lui, așa cum mi-l imaginez.
Julien Assange și-a început activitatea acum 11 ani, când a înființat WikiLeaks, site-ul pe care a publicat sute de investigații sensibile și prin care a scos la iveală scandaluri răsunătoare. Presa LIBERĂ este una dintre puterile importante în stat și susține democrația. În condițiile în care presa a ajuns să se bazeze pe sponsorizări de la politicieni și ”să țină luminile aprinse” cu ajutorul și prin bunăvoința lor, rămâne de discutat dacă oamenii mai au posibilitatea să voteze având informații corecte. Să nu uităm că jurnaliștii sunt și ei oameni, că au nevoie de bani pentru a trăi și că trusturile de presă ajung deseori, în toată lumea, chiar și în cele mai ”curate” democrații, să vândă spațiu publicitar ”la negru” unor partide. Orice digresiune de la politica trustului de presă ajunge să îi coste.
Julien Assange a luat altă rută și a oferit o platformă sigură pe care jurnaliștii de investigații să își poată publica descoperirile. În felul acesta, s-a pus, la propriu și la figurat, în bătaia puștii și a atras atenția unor jucători politici puternici. În 2016, după ce a publicat emailurile candidatei la președinția americană Hillary Clinton în plină campanie electorală, surse credibile vorbeau despre o discuție halucinantă în rândul democraților. Poate fi Julien Assange asasinat folosindu-se dronele din dotarea militară?
Pentru a susține activitățile WikiLeaks, este nevoie de bani. Într-o lume controlată de bănci, este ușor de înțeles cum poate fi ținut din scurt un personaj ca Julien Assange. Activitățile lui sunt susținute de cetățeni, prin sponsorizări și donații. Lupta dintre el și politicieni este însă una pe mai multe fronturi. Pe de-o parte, nu o dată i-au fost blocate conturile bancare. Pe de altă parte, orice donator care oferă susținere mai consistentă poate intra în vizorul autorităților. În plus, s-a desfășurat o campanie de denigrare puternică împotriva lui, iar Assange a fost acuzat, pe rând de terorism, trădare și…în disperare de cauză, chiar și de viol.
Aici intervine moneda bitcoin. WikiLeaks primește donații în bitcoin din iunie 2011, pentru a-și putea susține activitatea. Jurnalismul de investigații presupune cheltuieli specifice – deplasări, salarii, chiar și factura de Internet. Cea mai mare parte din finanțări o reprezintă însă protejarea surselor și cheltuielile juridice. Toate acestea sunt posibile doar contra cost. Moneda fiat poate fi interceptată, contruile bancare pot fi blocate și cutiile de valori deschise și confiscate. Bitcoinul însă nu se află decât sub controlul celui care deține parola privată a unui portofel.
Libertatea unui om ca Julien Assange, desfășurarea acitivităților WikiLeaks, depinde de bani. Însă nu de banii fiat. Atunci când te lupți cu guvernele celor mai puternice state, nu poți lucra cu instrumentele controlate de ei. Moneda bitcoin face posibile activitățile lui Assange. Platforma pusă la punct de Assange face posibilă libertatea de exprimare.
Atunci când cineva insistă să amintească de poveștile de pe Dark Web, de terorism și spălare de bani, contra-argumentul meu rămâne Julien Assange și rolul lui istoric în protejarea democrației. Sunt mândră de faptul că, de fiecare dată când am reușit să fac profit de pe urma monedei bitcoin, 10% i-am direcționat către WikiLeaks. Este vorba de o donație mică, cam cât o șampanie. Câteodată au fost doar câteva sute de mii de satoshi, însă pentru mine acei bani reprezintă participarea mea la libertatea de exprimare.
