Ultima perioadă, criza refugiaților, atacurile ISIS, tensiunile dintre Rusia condusă de Putin și statele capitaliste, criza financiară, toate aceste evenimente ne-au pus pe gânduri. Se vorbește despre iminența unui razboi mondial. Unii spun că deja ar fi început, că al doilea război mondial nu s-a încheiat niciodată, și peste tot se discută despre cum tocmai am intrat în alt tip de război, mai brutal, mai imprevizibil.

Lecția intoleranței, învățată cu fiecare crimă în parte

Cel puțin la nivelul postărilor pe Facebook, Europa este tolerantă. Sunt mulți cei care și-au dorit să susțină familiile de refugiați și care au fost revoltați că granițele nu se deschid destul de repede cât să primească valurile de refugiați în țările civilizate. Atentatele de la Paris ne-au făcut să ne înghițim vorbele, statusurile și hashtag-urile și riscă să ne dezvețe de lecția toleranței pe care am învățat-o (dacă am învățat-o) cu greu. Peste tot, lumea se împarte între ei și noi, în condițiile în care globalizarea ne promisese imposibilul NOI.

Al treilea război mondial ar putea să fie unul al suspiciunii. Globalizarea ne-a făcut să semănăm între noi pe dinafară – aceiași converși, aceleași Pull&Bear, Android și Samsung. Pentru a stabili exact cine sunt ei, trebuie să îi studiem mai atent ca niciodată. Așadar, trebuie să ne uităm în aria privată, intimă, a activității oamenilor, să aflăm cum gândesc, ce postează, în ce zone virtuale se învârt teroriștii. Până la proba contrarie, avem cu toții potențialul de a fi teroriști, așadar guvernul trebuie să ne știe foarte bine profilul pentru a lupta cu invadatorii barbari. Frica naște monștri, și cu fiecare asasinat, răpire, șantaj și atac terorist suntem mai dispuși să cedăm dreptul la intimitate și să lăsăm agențiile guvernamentale să se uite pe gaura cheii. Se merită?

Cei care nu învață din istorie, riscă să o repete

Primul război mondial a fost unul chimic. Statele implicate investeau în cercetarea unor compuși chimici brutali și visau la soldatul perfect, manipulabil, eficient și brutal, un fel de roșie modificată genetic care să reziste cu lunile în cămară. Nu toate planurile s-au adeverit, dar omenirea a moștenit gaze toxice, agenți letali și compuși ca fosgenul și clorina și boli de laborator precum antraxul.

Înainte de al doilea război mondial, analiștii spuneau că un asemenea conflict este imposibil de conceput. Între timp apăruseră  mitralierele, care puteau să omoare mii de soldați în decurs de câteva minute, un dezastru mult prea mare pentru omenire pentru ca cineva să mai aibă curajul să îl inițieze. Se așteptau, cu alte cuvinte, ca cele două tabere să își arunce injurii peste gard fără să treacă la acțiune. De aici, omenirea a moștenit bomba atomică și a înțeles dezastrul pe care îl lasă în urmă.

Drept urmare, ne este greu să ne imaginăm un al treilea război mondial. ”Nu știu cum va fi al treilea război mondial, dar al patrulea se va da cu bâte și bolovani.” spunea Alfred Einstein.

Fiecare război a fost încheiat cu o pace precară și cu dorința de răzbunare. Până mai ieri, spuneam că un al treilea război mondial ar fi imposibil, că Europa este o entitate bine sudată, că toate conflictele din Orientul Mijlociu sunt suficient de departe de noi cât să nu ne atingă. Recunoaștem că tindem spre globalizare, și totuși nu avem suficientă imaginație cât să ne gândim că niște amărâți îndoctrinați, needucați și săraci-lipit ar putea să se urce într-un avion și să ajungă în Europa ori America unde să facă prăpăd.

Așadar, care va fi trendul sinistru al celui de-al treilea război mondial?

Al treilea razboi mondial

Teroriștii joacă conflictele recente cu un set nou de cărți. Faptul că sunt descentralizați nu face lucrurile mai ușoare, iar moartea unui lider sau altul, mai mult sau mai puțin influent, nu rezolvă nimic. O mare parte a conflictelor are loc în mediul virtual. Recent ISIS și-a început colecta șantajând oameni cărora le-au spart conturile. Pun ban pe ban pentru susținerea unui război costisitor iar lucrurile de genul ăsta se întâmplă în mare parte în mediul virtual. Au la rândul lor specialiști în criptografie și uneltele necesare pentru a-și păstra identitatea ascunsă și comunică între ei prin Tor.

Acesta pare un motiv destul de bun să se instaureze o stare de urgență, în care toată lumea este urmărită. Încet dar sigur, Guvernele vor să ne convingă că, spre binele și siguranța noastră, trebuie să fim cu toții urmăriți, dezbrăcați până la piele și percheziționați virtual de toate ideile neconforme. Într-o stare de teroare, nu este greu să impui astfel de măsuri. Trademark-ul conflictelor este securitatea cibernetică. Fiecare stat și-o protejează pe a lui și încearcă să o submineze pe a celorlalți. Cetățenii sunt victime colaterale. Ignoranța ne face să ne dăm toate datele atunci când ne facem un cont pe rețelele sociale, să dăm click pe link-uri bizare primite de te miri unde și să ne introducem datele de card pe orice site de reduceri. Din când în când, ieșim în stradă pentru a ne proteja siguranța, dar eforturile sunt lipsite de energie și ne pierdem treptat libertatea.

Poate că avem încredere în Guverne și autorități, poate nu. Poate ne e suficient de teamă de teroriști cât să ne cedăm pe rând libertățile, una câte una. Ce se va întâmpla când aceste conflicte, fie că explodează într-un război sau nu, se vor încheia? Vom moșteni această stare de urgență în care libertatea și siguranța datelor nu mai contează? Ne vom ceda libertățile individuale în speranța că ne vom afla mai în siguranță?

Să zicem că aveți totală încredere în Guvernul ales democratic. Problema s-ar putea să nici măcar nu fie liderii de acum, ci aceia care le vor urma. Nu acceptați nici o lege care pune bazele pentru distopia 1984.