Administrarea banilor publici pe blockchain
Banii publici sunt aproape eluzivi. Deși reprezintă contribuțiile cetățenilor la dezvoltarea țării în care trăiesc, doar o mică parte este folosită în acest scop. În general salariile din politică sunt mari, iar cu cât corupția într-o țară este mai mare, cu atât se înclină mai mult balanța către aceste salarii, în detrimentul dezvoltării comunității.
Da, pe toți ne interesează să se construiască infrastructură, sisteme de sănătate și protecția mediului ori sisteme educaționale. Nimeni nu vrea să își bată capul după cele 8 ore de program la locul de muncă și să administreze construcția de căi ferate sau să se asigure că angajații de la turnul de control al aeroportului din oraș își primesc salariile. În plus, este nevoie un cap central care să aibă toate datele despre autorizațiile de construire și dezvoltare, Tocmai de aceea, cetățenii angajează personal în politică, unde aceștia au obligația să se ocupe de astfel de probleme ale comunității. Sunt angajați plătiți, cărora li se dă acces la banii publici, pe care trebuie să îi administreze.
Acest lucru se face în mod opac. Putem obține niște cifre în linii mari despre contribuțiile cetățenilor, știm care este produsul intern brut și produsul intern net, însă este greu să urmărim traseul banilor publici, cu niște instrumente birocratizate și, mai ales, într-un stat corupt unde nu există intenția de a oferi cetățenilor informații complete.
Acum, gândiți-vă la registrul blockchain. Registrul blockchain înregistrează toate tranzacțiile făcute între portofele. A a trimis 5btc către B. B a primit 5btc de la A și a trimis 2btc către C. Fiecare tranzacție se înregistrează ireversibil în blockchain, sub o formă pseudo-anonimă. Nu știm care este identitatea lui B, dar știm că B a primit 5btc de la A și a trimis 2btc către C. Cunoaștem deci una dintre datele importante, suma tranzacționată între părți.
Dacă înlocuim pseudonimele A, B și C (reprezentate prin adrese publice alfanumerice) cu cetățenii din București, ministerul transporturilor și firma privată care furnizează dezinfectanți pentru spitalele publice, atunci am putea urmări pe blockchain traseul banilor, de la cetățeni la firma publică contractată de stat. Dacă în ecuație apare și rău-intenționatul X, mătușa simpatică a prim-ministrului, care primește și ea în portofel 2btc, vom ști că banii publici nu au fost folosiți așa cum ar trebui și că se scurg într-un cont care nu face servicii publice.
Evident că între un stat corupt și cetățeni există o competiție la sânge. Așa cum cetățenii folosesc armele proprii (votul și protestele în masă), politicienii se folosesc de armele pe care și le crează printr-un legislativ – imunitate parlamentară, lipsă de transparență în administrație, limbaj greoi și registre întortochiate.
Dacă cetățenii ar impune guvernelor transparența, corupția ar putea să fie ținută altfel sub control. Și nu ar fi minunat dacă am avea certitudinea că suntem conduși de politicieni interesați de dezvoltarea comunităților? Deocamdată vorbim despre o utopie, în condițiile în care toate statele se confruntă cu un grad mai mic sau mai mare de corupție. Instrumentele însă există. Trebuie doar să cerem implementarea lor și să fim mult, mult mai vocali.
