Votul electronic

”Important nu este cine votează. Important este cine numără voturile”. Este deja o sintagmă arhi-cunoscută, populară din patru în patru ani, care propagă o atitudine cinică în loc de o atitudine civică. Prezența la vot este de obicei de 30-40-50%, ceea ce reflectă atitudinea posibililor votanți – votul meu oricum nu contează. Într-un stat corupt, votul într-adevăr contează proporțional mai puțin decât jocurile de cortină.

Dacă blockchainul poate fi foarte transparent, așa cum îl descriam mai devreme când vorbeam despre administrarea banilor publici, el poate fi și foarte opac. Vedem acest sistem în cazul monedelor cu anonimitate mai mare, cum ar fi zcash sau monero. Blockchainul bitcoin a fost preluat și modificat pentru a oferi un grad de anonimitate mai mare utilizatorilor. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Un grad de anonimitate maxim înseamnă și că aceste monede pot fi folosite preponderent pe piețele negre (droguri, spălare de bani, terorism). Însă implementat în sistemul de vot cetățenesc, un blockchain cu anonimitate crescută poate fi foarte prețios.

Iată cum arată mecanismul de jetoane al criptomonedelor, și cum poate fi el implementat pentru a face posibil votul electronic incoruptibil.

Protocolul bitcoinului prescrie o parolă publică (public key), alfanumerică și pseudoanonimă care arată în felul următor:

15UVYs6LbcMmCaY8ruZH7c8EmNEvGXPTdW

Această parolă publică ar putea să fie înlocuită cu registrul populației cu drept de vot, deja aflat în baza de date a statului. Ar putea arăta astfel:

Mădălina Murărescu, majoră și cu drept de vot

Parola publică este asociată cu o parolă privată, cunoscută doar de utilizatorul de drept al contului. Fiecare cetățean primește parola publică automat și parola privată generată automat dar creată de un algoritm care o face secretă în rețea.

Ce se întâmplă însă cu analfabetismul informatic, adică acei oameni care nu știu să utilizeze un dispozitiv? (vârstincii, oamenii din zona rurală etc). Ei vor avea o parolă publică și o parolă privată, însă poate că nu sunt capabili să se folosească de ea. Unii dintre ei vor vota în continuare tradițional, alții se vor abține de la vot cu totul. De obicei fricțiunile cele mai mari apar atunci când se întâlnește lumea de carbon cu cea electronică. Le poate fi folosit contul cu parola publică și cea privată de rău-intenționați care să le falsifice votul? Vor putea vota o dată tradițional și o dată electronic? Nu, pentru că și secțiile de votare vor trece într-un registru electronic votul lor, adică vor valida un vot în numele parolei publice, la înscriere. În felul acesta se rezolvă problema votanților ”turiști”, care merg dintr-o jurisdicție în alta votând de mai multe ori.

Piesa importantă care face posibil votul electronic este semnătura digitală. Semnătura este diferită pentru fiecare tranzacție pe blockchain și are următoarele componente:

  1. Utilizatorul a introdus o parolă publică.
  2. Utilizatorul a accesat contul cu o parolă privată.
  3. Utilizatorul a făcut o operațiune, într-un anumit moment din zi (cu timbru de timp) – fie că este vorba despre o tranzacție de valori sau de informația ”utilizatorul a votat”.

În funcție de aceste date, se generează o semnătură digitală unică. Aceasta nu poate fi duplicată. Cu alte cuvinte, oricine poate vedea semnătura pentru a o cataloga ca fiind validă, însă datele care o compun nu sunt neapărat publice – identitatea, parola privată și operațiunea în sine. Da, există date care pot fi publice, cum ar fi parola publică, adică ar putea să existe un registru prin care să poți vedea dacă directorul de multinațională X a votat, dar nu poți ști parola lui privată iar votul său nu este public. Doar faptul că X a votat și că votul lui este valid este public.

Această semnătură digitală este validată de noduri. Nodurile din blockchainul bitcoin oferă putere de procesare rețelei. Dispozitivele pot fi înscrise în rețea descărcând blockchainul și făcând periodic update la el. Informația este deci păstrată pe mai multe dispozitive, care își comunică unul altuia că au validat semnătura digitală, acel complex de informații legate de operațiunile din rețea.

Rețeaua bitcoin este susținută de zeci de mii de dispozitive care își oferă puterea de procesare. În același fel, în ziua votării rețeaua poate fi protejată de dispozitivele cetățenilor, care descarcă blockchainul pe un dispozitiv și îl lasă să se updateze periodic. Ea poate fi astfel atacată doar de o putere de procesare mai mare decât cea existentă în rețea. Să presupunem că guvernul unei țări vrea să dea o lovitură votului din altă țară. Trebuie să pună în rețea mai multă energie procesatoare decât cea existentă, iar nodurile astfel create să invalideze votul electronic al cetățenilor.Teoretic, nu este imposibil, însă practic, o mare putere ar trebui să își cheltuiască mult mai mult decât produsul intern brut anual doar pentru a da o lovitură votului din altă țară, activitate nefezabilă. Este deci mai puțin costisitor să dai o lovitură de stat acolo unde nu există vot electronic, decât dacă acesta este implementat.

Un aspect deosebit de important însă este votul propriu-zis, care trebuie să fie 100% anonim.

În rețeaua bitcoin, informația transmisă ar fi suma de bani tranzacționată, care pe blockchain este publică. A a trimis 5btc către B = A a votat pentru partidul Z. Evident că majoritatea oamenilor vor ca această informație să fie privată. Nu vrei ca mafia locală să știe că, deși ți s-a spus să votezi cu PSD-ul tu ai votat pentru USR.

Dacă în blockchainul bitcoin această informație, suma tranzacționată (votul depus) este public, alte criptomonede au schimbat protocolul open-source pentru ca aceasta să fie privată (zcash și monero sunt doar două dintre monedele care nu înregistrează pe blockchainul public această informație). Așadar, blockchainul de votare poate să adopte caracteristici de la astfel de criptomonede. Înregistrează faptul că persoana A a înregistrat votul electronic, înregistrează și faptul că persoana A a votat cu un anumit partid, însă cele două informații nu sunt asociate între ele.

La final, protocolul computerizat (incoruptibil datorită faptului că este susținut de noduri și garantat de un protocol open-source verificabil) numără voturile, o acțiune mult mai sigură decât dacă ar fi făcut o mână de reprezentanți de la mai multe partide care își petrec noaptea numărând foile de vot. Nu mai intervine nici oboseala, nici neatenția, nici corupția și nici dezinteresul, pentru că acestea nu sunt caracteristicile unui software.

Avantajele?

  • Poți vota de acasă, confortabil, chiar dacă ești plecat peste granițe, dizabilitat sau nu ai timp. Votul electronic poate dura doar un minut și se poate face din confortul casei tale.
  • Voturile sunt numărate corect de către protocol, fără interferențe din partea unor actori rău-intenționați sau supuși erorilor.
  • Procesul de numărare al voturilor poate fi mai puțin costisitor pentru bugetul public, după crearea și implementarea unui protocol pentru care avem deja resurse, prin bunăvoința dezvoltatorilor care au creat deja sisteme open-source la diferite criptomonede.

Dezavantajele?

  • Analfabetismul informatic care presupune că trebuie să se scadă fricțiunea între votul analog și votul electronic digital.
  • Lipsa de interes în rândul populației de a impune guvernanților un astfel de sistem (o apatie generală a cetățenilor) și faptul că guvernanții nu au un interes în a crea un cadru de votare incoruptibil.

Nu, votul electronic nu poate fi implementat de mâine. Însă se poate cu siguranță lucra la acest aspect. Nu este prima oară când dezvoltatorii iau în discuție acest aspect, fie sub ideea de creare a contractelor smart, cum am văzut în The DAO, care se baza pe jetoane de vot, fie sub alte formule care pot fi folosite ca piese în acest sistem. Important este că el poate funcționa și că singurul lucru care stă între societatea civilă și votul electronic este bunăvoința.

Partea 1 – Competiția pentru banii fiat 

Partea 2 – Administrarea banilor publici

Partea 4 – Contractele smart