Când ajung într-o casă străină, de obicei primul drum este la bibliotecă. Arunc o privire de la un capăt la altul peste titluri și mă trezesc că nici nu mai cer permisiunea să scot ceva de răsfoit. Dacă omul mai are și o bibliotecă electronică, nu mă jenez să copiez două trei titluri. În majoritatea bibliotecilor există cel puțin un cod de conduită, al bunelor maniere, de etichetă. Acele coduri absurde care îți spun că trebuie să mănânci cu tacâmuri incomode (clasificate pe câte 5-10 feluri de mâncare), să saluți într-un anumit fel și să faci toate lucrurile alea social acceptate care arată că ”da dom’le, persoana asta a citit codul bunelor maniere și și-a luat notițe”.
Pe mine mă îngrozesc etichetele, nu pentru că aș prefera să beau supa din pumn și să râgâi la sfârșit în semn de compliment pentru bucătar, ci pentru că mi se pare că încă tragem de un fel de sistem de caste. Ne grupăm pe categorii – cei care scriu impecabil gramatical se separă de cei care o mai dau în bară, cei care spun bună seara în loc de hai salut, cei cu ”educație aleasă” primită de la bunici, toți se separă natural unii de alții, în funcție de priorități.
Teoretic vorbind, constituția ne asigură că suntem toți egali. Dar ție îți place mai mult de colegul din stânga decât de cel din dreapta, nu comunici tocmai bine cu oamenii pasionați de arhitectură și fir-ar să fie, părinții tăi parcă-i dau mai multă atenție surorii mai mici decât ție. Instinctiv, facem distincția între oameni.
Cam la fel și cu băncile, care au o personalitate foarte dificilă, se uită la istoricul tău profesional, la familie, la cum ți-au mers investițiile în ultima vreme, și pentru fiecare aspect în parte, te judecă. Până și domnișoara care îți preia documentele s-a învățat să intuiască dintr-o privire câți bani ai. Iar partea cea mai proastă este că în funcție de toate astea, băncile îți judecă potențialul de a returna banii cu dobândă de X, Y, Z la sută. Într-o lume capitalistă, potențialul tău de a face afaceri, de a-ți cumpăra o casă sau de a-ți face o familie devine cel pe care îl afișezi în niște documente.
Codul bunelor maniere într-o bancă este că fie trebuie să te târăști pe circuitul lor, în semn de respect, sau că, tot în semn de respect, trebuie să fi avut succes în trecut dacă vrei să ai succes în viitor, altfel este un tupeu fantastic să le calci pragul.
Calculatorul nu te judecă și nu discriminează. Nici criptomoneda, nici tehnologia blockchain n-au învățat să recunoască o poșetă Birkin. Acolo, toată lumea e egală cu toată lumea, iar cei mai egali decât alții, dacă vreți neapărat, sunt cei care se uită pe tutoriale, se informează și citesc cu răbdare despre tehnologie și nu se descurajează atunci când trebuie să meargă din link în link ca să priceapă cum funcționează lucrurile. Cu alte cuvinte, vrei să treci într-o castă superioară, înveți să folosești tehnologiile și faci level up. Codul bunelor maniere este codul de pe calculator, pe care dacă îl cunoști, ești un adevărat aristocrat. Iar ăsta este un lucru care depinde de tine.
