Activitatea de a cumpăra înapoi securitățile împrumutate pentru a închide o deschidere a poziției de scurt. Acoperirea scurtă se referă la cumpărarea acelorași securități care au fost inițial vândute la scurt, din moment ce procesul de vânzare la scurt implică împrumutarea de securități și tranzacționarea lor pe piață. De exemplu, să presupunem că ai vândut la scurt 100 de acțiuni X la 20 de dolari fiecare, bazate pe credința ta că prețul acțiunilor respective se îndreaptă în jos. Când acțiunile X ajung la 15$, cumperi înapoi 100 de acțiuni X de pe piață pentru a-ți acoperi poziția scurtă (și să bagi în buzunar 500$, profit net, din vânzarea de acțiuni). Acest proces este cunoscut ca acoperire scurtă.

Vânzarea scurtă este profitabilă dacă poziția scurtă este acoperită la un preț mai mic decât acțiunile care au fost vândute scurt. Când pe piață se întâmplă multe acopriri la scurt la un preț mai mare decât cel la care au fost cumpărate acțiunile, rezultă ”presiune scurtă”, când cei care fac vânzare la scurt sunt forțați să își lichideze pozițiile la prețuri progresiv mai mari, pentru că acțiunile cresc rapid (se mai numește cumpărare pentru a rămâne acoperit, adică pentru a nu pierde acțiunile împrumutate).

Acoperirea scurtă se poate de asemenea întâmpla involuntar în cazul acțiunilor cu dobândă foarte mare la scurt, carer ar forța vânzătorii să cumpere rapid. Acest lucru se referă la închiderea poziției scurte de către broker sau dealer dacă acțiunea este foarte greu de împrumutat, iar cei care au împrumutat-o o cer înapoi.

Riscul acoperirii scurte fie că acțiunea este sau nu supusă la o presiune scurtă poate fi calibrată de dobânda acțiunilor la scurt și raportul dobândei scurte (SIR). Dobânda scurtă se referă la numărul de acțiuni vândute la scurt ca procent al numărului total de acțiuni în suspensie, în timp ce rata de dobândă scurtă este procesată ca numărul de acțiuni vândute scurt împărțite la volumul de tranzacționare mediu zilnic.

Cu cât este mai mare SIR și dobânda scurtă, cu atât este mai mare riscul ca acoperirea scurtă să apară într-o formă dezordonată. De exemplu, să luăm în considerare o bursă cu 50 de milioane de acțiuni în suspensie, 10 milioane de acțiuni vândute la scurt și volumul zilnic de tranzacționare de 1 milion de acțiuni. Această bursă are o dobândă scurtă de 20% și SIR de 10, ambele destul de mari, ceea ce înseamnă că acoperirea la scurt ar puteas să fie dificilă.

Acoperirea la scurt este în general responsabilă pentru stadiile inițiale ale regrupării după piața urșilor prelungită și un declin mare în acțiuni. Vânzătorii la scurt au de obicei un orizont de tranacționare mai scurt decât investitorii pe poziții de lungă durată. Acest lucru se datorează riscului de pierderi în cazul presiunii la scurt, așadar trebuie să își acopere pozițiile scurte la orice semn de schimbare a stării pieței.