Un studiu recent realizat de compania Statis Group a relevat că 80% dintre ICO-urile derulate pe parcursul lui 2017 au fost înșelătorii, însă acestea au reprezentant doar 30% din valoarea investițiilor totale.
Studiul a luat în considerare ciclul de viață al ICO-urilor derulate în 2017, de la propunerea inițială a unei disponibilități de vânzare la cea mai matură fază a tranzacționării pe un exchange.
”Peste 70% din finanțările ICO (ca volum de $) au fost alocate proiectelor de calitate superioară, deși peste 80% din proiecte (cu # acțiuni) au fost identificate ca escrocherii”, se menționează în raport.
În afară de acestea, 4% dintre ICO-uri nu au reușit să acumuleze capitalul planificat și 3% au dispărut, în sensul că nu au fost listate pe exchange-uri și nu au avut contribuții noi la codul de pe Github în temren de 3 luni după încheierea ICO-ului.
Suma totală acumulată de criptomonede și tokenuri noi în 2017 a fost de 11.9 miliarde de dolari, dintre care 1.34 miliarde (11%) au fost alocate înșelătoriilor precum Pincoin ($660 milioane), Arisebank ($600 milioane) și Savedroid ($50 milioane).Așadar, chiar dacă foarte multe proiecte ca număr au fost scams, banii strânși de acestea au fost relativ puțini în raport cu proiectele reale.
O problemă mai serioasă este cea a proiectelor dispărute – un raport similar elaborat de TechCrunch la începutul lunii a relevat că există mai mult de o mie de proiecte cripto ”decedate” la data de 30 iunie 2018. Există site-uri dedicate precum Coinopsy și DeadCoins care centralizează aceste ICO-uri ce nu reușesc să își mențină avântul după lansare.
Rezultatele acestor rapoarte demonstrează faptul că industria cripto este încă imatură, iar cei are inițiază ICO-uri nu au conștientizat încă faptul că nu este suficient să ai o idee bună, ci trebuie să ai și un plan de dezvoltare ulterioară a proiectului după obținerea finanțării inițiale.
Având în vedere că entuziasmul pentru ICO-uri se menține la cote înalte – investițiile din 2018 în acest domeniu au ajuns deja la 13.7 miliarde de dolari – este cazul ca industria să își auto-impună standarde mai înalte când vine vorba despre planurile de viitor ale acestor proiecte. În caz contrar, există riscul ca autoritățile de reglementare financiară să își asume rolul de a crea reguli pentru acest domeniu, reguli ce au potențialul de a restricționa potențialul de dezvoltare al criptomonedelor.