Reglementarea criptomonedelor și a celorlalte tipuri de active digitale a fost ignorată în mare parte până anul trecut. Bitcoin a făcut valuri pe piața financiară în 2017, iar explozia de ICO-uri a forțat guvernele să ia unele măsuri de protecție a investitorilor. Cu toate acestea, legislația cripto la nivel global a fost în mare parte fragmentată. Anul trecut însă, proiectul de criptomonedă stabilă propusă de Facebook a schimbat atitudinea guvernanților și autorităților la nivel mondial.

Percepută ca o amenințare la adresa status quo-ului, Libra a forțat toate guvernele să găsească motive pentru a o bloca. Sub presiunea declarațiilor negative și a amenințărilor publicate de diferiți reprezentanți guvernamentali, o mare parte dintre giganții ce se alăturaseră inițial proiectului s-au retras.

Ce sunt criptomonedele stabile si cum functioneaza?

Criptomonedele stabile bazate pe una sau mai multe valute fiat existente au fost analizate și practic interzise în Uniunea Europeană în baza raportului Grupului de lucru G7 publicat în octombrie 2019. Consiliul UE și Comisia au declarat în comun că nici o criptomonedă stabilă nu ar trebui să înceapă să funcționeze în Uniunea Europeană până când provocările și riscurile legale, de reglementare și supraveghere nu vor fi identificate și abordate în mod adecvat.

Asociația Libra și-a revizuit ulterior planurile și a publicat anul acesta o versiune revizuită a whitepaper-ului, care să evite unele dintre îngrijorările exprimate de autorități. În ciuda acestui fapt, a devenit clar că activele digitale necesită o legislație coerentă la nivel global.

Legislația cripto la nivel global – Abordări divergente

Până de curând, reglementarea cripto-activelor a fost realizată la nivel național, statele adoptând abordări divergente. Singurul aspect cu care guvernele sunt de acord pare să fie distincţia între criptomonede și tokenuri. După cum a sintetizat Parlamentul UE în studiul său din aprilie 2020 privind cripto-activele:

„Criptomonedele cum ar fi Bitcoin și Litecoin, sunt acele active criptografice care sunt proiectate sau destinate să îndeplinească rolurile de monedă, adică să funcționeze ca un mediu de schimb general, un depozit de valoare și o unitate de cont. Acestea sunt destinate să constituie o alternativă de la egal la egal la valutele emise de guvern. Tokenurile, pe de altă parte, sunt acele active criptografice care oferă posesorilor lor anumite drepturi economice și / sau de guvernare și / sau de utilitate / consum. În linii mari, acestea sunt reprezentări digitale ale intereselor sau drepturilor asupra (accesului) anumitor active, produse sau servicii. Token-urile sunt de obicei emise pe o platformă blockchain existentă pentru a strânge capital pentru noi proiecte antreprenoriale sau pentru a finanța start-up-uri sau dezvoltarea de noi servicii tehnologice (inovatoare)”.

Per ansamblu, statele au optat pentru a reglementa aspecte concrete cu privire la activele digitale. De fapt, toate cripto-activele au funcționalități diferite, iar includerea lor în cadrul de reglementare existent necesită o analiză de la caz la caz.

Reglementarile ICO

Această abordare este în mod clar cea păstrată, de exemplu, de către FINMA din Elvetia în liniile sale directoare publicate în februarie 2018 sau FSA din Marea Britanie. Acestea prevăd că:

„dacă un ICO se încadrează în limitele de reglementare ale FCA sau nu poate fi decis numai de la caz la caz. Multe ICO-uri vor cădea în afara spațiului reglementat. Cu toate acestea, în funcție de modul în care sunt structurate, unele ICO pot implica investiții reglementate, iar firmele implicate într-un ICO pot conduce activități reglementate ”.

Până în prezent, cea mai mare parte a activității legislative și de reglementare s-a concentrat pe protecția investitorilor în contextul ICO și, într-o măsură mai mică, pe probleme de spălare de bani.

De exemplu, în Franța, legea PACTE (Planul de acțiune pentru creșterea și transformarea afacerilor) a fost publicata în decembrie 2019 și a stabilit un cadru legal pentru strângerea de fonduri prin emiterea de tokenuri (ICO) și furnizorii de servicii de active digitale („DASP”).

Legislația crypto in Romania

Guvernul României a publicat în aprilie un proiect de ordonanță de urgență care implementează noile prevederi AMLD și definește conceptul de monedă virtuală. Ordonanța prevede numeroase reguli pentru furnizorii de servicii asociate cu criptomonedele. De la avize tehnice pentru funcționare până la prevederi cu privire la raportarea tranzacțiilor și identificarea participanților la acestea, ordonanța are rolul de a legifera activitatea de emitere și tranzacționare cu criptomonede.

Legislația crypto in SUA

În Statele Unite, abordarea s-a concentrat asupra substanței și nu a formei, aplicând legile privind securities pentru majoritatea ICO-urilor. După cum a declarat președintele SEC într-o declarație din decembrie 2017,

„înlocuirea unui interes corporativ tradițional înregistrat într-un registru central cu o dobândă de întreprindere înregistrată printr-o intrare blockchain pe un registru distribuit poate schimba forma tranzacției, dar nu schimbă substanţa”.

Pe baza acestei abordări, SEC a inițiat mai multe acțiuni de executare împotriva emitenților ICO care nu au reușit să înregistreze oferta lor în conformitate cu legile din domeniul securities.

O legislație cripto unificată pentru Uniunea Europeană?

În decembrie 2019, Comisia Europeană a lansat o consultație publică cu privire la reglemntările necesare în ce privește cripto-activele.

Consultația se bazează pe sfaturile obținute de la Autoritatea bancară europeană și de la Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe. Documentul de consultare verifică aplicabilitatea și adecvarea cadrului de reglementare a serviciilor financiare existente la cripto-active. Scopul final este de a crea o legislație unificată și exhaustivă pentru activele cripto la nivel european.

Legislatia crypto la nivel global in 2019 – Retrospectiva

Alături de noile prevederi propuse de FATF pentru prevenirea spălării banilor, documentul de consultare aflat în lucru la Comisia Europeană include o serie de aspecte:

  • nevoia de claritare, fie ca orientare, regulament, sau o combinație a celor două în ceea ce privește clasificarea activelor criptografice. Este nevoie de o distincție între „tokenuri de plată”, „tokenuri de investiții”, „tokenuri utility” și „tokenuri hibride”;
  • un regim personalizat pentru activele cripto care nu sunt reglementate în prezent de legislația UE privind serviciile financiare. Acesta se referă de exemplu la utility tokens, ce nu se încadrează în prezent în legile existente.
  • cerințe de reglementare mai mari pentru furnizorii de servicii cripto-active (emitenți de cripto-active, schimburi, platforme de tranzacționare, furnizori de portofel etc.).
  • reguli pentru a asigura identificarea corespunzătoare a părților ce tranzacționează active cripto;
  • extinderea definiției AMLD asupra monedelor virtuale, clasificarea entităților obligatorii și condițiile de reglementare și licențiere a furnizorilor;
  • cine se va ocupa de supravegherea furnizorilor de servicii cripto și cum va avea loc această supraveghere
  • modificarea legislațiaei existente (inclusiv, printre altele, MiFID, Regulamentul privind abuzul de piață și Regulamentul privind vânzarea pe termen scurt) pentru a asigura adecvarea pentru security tokens și utilizarea tehnologiei de evidență distribuită (DLT).

Acesta este un proiect ambițios, având în vedere că industria criptomonedelor se dezvoltă rapid, iar tehnologia blockchain invadează numeroase domenii de activitate. Cu toate acestea, este un prim pas important în legislația cripto la nivel global, care să asigure o evoluție coerentă.