Până acum detaliile despre înțelegerea la care a căzut Grecia nu au fost date publicului. Odată cu apariția acestora, fostul ministru de finanțe Yanis Varoufakis a dat cărțile pe față și a spus exact ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise și cum Grecia nu ar fi trebuit să iasă la mal.

”Absolut imposibil, total ne-viabil și toxic” pentru Grecia

La o săptămână după ce și-a dat demisia ca ministru de finanțe al Greciei, Yanis Vroufakis a avut puține lucruri bune de spus despre interviul chinuitor de o oră cu oficialitățile.

A petrecut 5 luni lucrând la un acord cu ECB, Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional (cunoscut sub numele de Troika). Ca și când ar lupta cu un monstru cu trei capete cu cuțitul de unt, spune că puține lucruri au fost deschise pentru negociere și că nu exista dorința de a se ajunge la o rezolvare amiabilă.

Acum se teme că acordul pe care l-au semnat săptămâna asta va fi mult mai dezavantajos decât cel pe care l-au refuzat mai devreme.

”Propunerile venite de la Troika erau pur și simplu imposibile, total non-viabile și toxice, erau genul de propuneri pe care le prezinți celeilalte părți atunci când nu vrei să se ajungă la un consens. Țara asta trebuie să își oprească expansiunea și să nu se mai prefacă, trebuie să încetăm să mai vorbim despre noi împrumuturi pretinzând că am rezolvat problema, când de fapt nu am făcut-o. Când am făcut datoriile noastre și mai puțin sustenabile condiționate de și mai multă austeritate, micșorăm și mai mult economia; astfel trecem povara în viitor, creând o criză umanitară”

Varoufakis nu este singurul care vede potențialul distructiv pentru aceste noi măsuri de austeritate. Economistul câștigător al premiului nobel Paul Krugman spune că cererile făcute Greciei sunt ”nebunie curată” și că se află în opoziție directă cu scopul pretins al Uniunii Europene care a fost marketată ca un grup de țări care să lucreze împreună în momentele dificile.

”Ceea ce am învățat în aceste ultime două săptămâni este că apartenența la zona euro înseamnă că creditorii îți pot distruge economia dacă nu faci ceea ce spun ei” a spus Krugman. ”Nu are nici o legătură cu austeritatea. Merge mai departe de răzbunare – distrugerea completă a suveranității naționale, fără speranța de refacere. Se presupune că este menită să facă o ofertă pe care Grecia nu o poate accepta. Chiar și așa, este o trădare grotescă a întregului proiect european și a ceea ce își propune acesta”

Conform lui Varoufakis, cel care a condus negocierile pentru Troika este Ministrul de Finanțe german Wolfgang Shauble. El a fost creierul acordurilor precedente de bailout pentru Grecia în 2010 și 2012. Schauble a vrut să se asigure că alegerile noului guvern din Grecia nu au schimbat în nici un fel negocierile.

”Schauble a fost consecvent pe tot parcursul discuțiilor. Ideile lui erau – nu discut programul, acest acord a fost acceptat de guvernul precedent și nu putem să permitem măsuri care să schimbe ceva. În acel moment am spus că poate ar trebui să nu mai facem deloc alegeri în țările care au datorii, dar nu mi-a răspuns nimic. Singura interpretare pe care pot să o dau tăcerii lui este că este de părere că e o idee bună, dar că ar fi dificil. Așadar, fie semnezi fie ești dat afară.  Este practic o orchestră cu instrumentele foarte bine acordate, pe care el o dirijează”

În calitatea sa de Ministru de Finanțe al Greciei și de economist care lucrează la o problemă economică, este logic să presupunem că părerea contribuția lui este de dorit.
În urma discuțiilor, el estimează că se vrea contrariul.

Ce s-ar întâmpla dacă ar încerca să discute cu ceilalți 19 miniștri de finanțe ai zonei euro despre detaliile situației?

”S-a refuzat direct să se discute în baza unor argumente economice. Direct. Vii cu un argument la care ai lucrat pentru a te asigura că este logic și coerent, și te lovești de priviri goale. Ca și când nu ai fi vorbit deloc. Ceea ce spui nu are legătură cu ceea ce spun ei. Ai putea la fel de bine să le cânți imnul național al Suediei – ai avea același răspuns”

Ca și când s-ar juca cu prada, condiționările Troikăi dau speranță falsă negocierilor și plachează guvernul grec. Practic le dau de lucru pentru a le irosi timpul și resursele țării, sabotându-le capacitatea de a negocia termeni mai avantajoși cu timpul. Zona Euro a avut timp de gândire și  analiză. Grecia, mai puțin.

”Spun lucruri de genul – avem nevoie de toate datele traiectoriei fiscale pe care se află Grecia, de toate datele întreprinderilor deținute de stat” spune Varoufakis ”Așadar petrecem mult timp încercând să le oferim și răspunzând chestionarelor, și ținând ședințe nenumărate. Așadar asta ar fi prima fază. A doua fază – ne întreabă ce avem de gând cu TVA-ul. Apoi ne resping propunerea pentru că nu am venit cu o propunere scrisă de ei. Iar apoi, înainte să putem să cădem de acord în legătură cu TVA-ul, trec la altă problemă ca privatizarea. Ne întreabă ce avem de gând în legătură cu privatizarea – venim cu ceva, ne resping. Apoi trec la alt subiect de deiscuție, cum ar fi pensiile, de acolo la piața produselor și la relațiile de muncă … Era ca și când ne-am fi urmărit propria coadă. A fost o înscenare.”

Se joacă cartea Grexic

Varoufakis a crezut că Grecia are o singură șansă la negocierile unui acrod pe termen lung, dar era riscant. Dacă nu ești o amenințare atunci când ieși, atunci Grecia nu are nici un avantaj, iar aceasta este concluzia la care a ajuns Troika. Varoufakis a vrut ca conducătorul grec Alexis Tsipras să fie pregătit cu un plan pentru momentul în care băncile grecești se vor închide, iar odată ce băncile au fost închise putea să acționeze unilateral.

Închiderea băncilor a fost o strategie pentru a forța acordul, după ce avea 3 opțiuni:

• Grecia putea să emită acte care să recunoască datoriile, cu denominare eruo
• Aplicarea unei ”tunsori” obligațiunilor emise de Grecia către ECB în 2012, reducând deficitul Greciei sau
• Preluarea controlului Băncii Greciei din partea ECB.

Asta nu ar fi constituit un Grexit, dar le-ar fi pus un as în mânecă dacă ar fi avut nevoie de el. Arăta că sunt serioși. Varoufakis a crezut că Grecia nu va fi dată afară de Eurogroup fără un precedent legal sau mecanism care să facă asta.

Păstrarea posibilității unui Grexit ar fi putut să îi câștige Greciei un acord mai avantajos. Referendumul grecesc i-a oferit Greciei mandatul de care aveau nevoie să lovească cu mișcări atât de sigure. Tsipras nu a fost de acord cu abordarea, iar conducerea internă a votat schimbarea planului cu 4 contra 2. Varoufakis și-a dat demisia la scurtă vreme după aceasta.

Din câte se pare, Varoufakis este ușurat că a scăpat de chinuri și că a investit tot ce a putut în rezolvarea situației. A plecat înainte ca Grecia să predea interesele bancare și private către un acord care încă nu s-a anunțat, așadar este cu conștiința împăcată.

Varoufakis caută să termine de scris o carte despre Grexit și ar putea să își continue activitatea de profesor de economie, așa cum făcea și înainte. Și chiar dacă nu poate să salveze Grecia de Troika, poate va putea salva următoarea generație de la a repeta greșelile care se fac acum.