În ultimul an și jumătate mai multe țări și-au arătat interesul față de criptomonede. Au început să studieze felul în care ar putea să creeze o proprie monedă digitală centralizată de băncile naționale. Printre statele care au luat în calcul criptomoneda națională se numără Africa de Sud, Grecia. Anglia, Emiratele Arabe Unite și, cel mai recent și interesant, China.
Este vorba despre anunțuri care nu au făcut prea multe valuri în presa mainstream, tocmai pentru că este vorba despre niște studii incipiente, cu priză mică la publicul mainstream. Pentru comunitate însă subiectul este interesant. Cei care pricep baza securității blockchain își pun întrebarea
”cum se poate scoate descentralizarea din blockchain păstrând totuși tehnologia intactă”
De ce ar vrea băncile să adopte blockchainul?
Băncile au costuri de administrare fenomenale pentru bani, începând cu securizarea și terminând cu transportul. Pentru transferurile transfrontaliere, procesul este suficient de complicat și birocratic cât să fie și costisitor. Nesigur și foarte, foarte lent. Între timp, bitcoinul are parte de securitate de grad militar. Costurile de administrare sunt aproape de zero (ceea ce se reflectă și în comisioanele foarte mici) iar tranzacțiile se fac destul de rapid.
Tehnologia blockchain a dat startul unei reale curse. Desigur că toate băncile vor să fie capabile să ofere servicii rapide și să scadă costurile de administrare, având în același timp și o securitate imbatabilă. Pe de altă parte, nici una nu vrea să renunțe la puterea centralizată. Așadar, pot ele să treacă o tehnologie care se bazează pe descentralizare în mâinile unei autorități centrale, creând criptomoneda națională?
Ar fi cel puțin o operațiune dificilă.
Cum funcționează blockchainul
La baza blockchainurilor stau nodurile. O imensă rețea la care minerii contribuie putere de procesare și care validează tranzacțiile primite.
Cuvântul de ordine aici este puterea de procesare. Cum ar putea băncile să adune suficientă putere de procesare cât să aibă parte de aceeași securitate ca bitcoinul? În cazul bitcoinului, avem participanți la rețea, minerii, care dau putere de procesare în schimbul unei recompense. Ei devin în felul acesta un fel de emitenți de monedă privați. Evident că o bancă centrală nu ar renunța la a emite bani. Atunci, banca fiind emitentul și beneficiarul principal, este și responsabilă să asigure securitatea, deci ar trebui să ofere putere de procesare rețelei.
”O idee fără sens” spune Max Nicula, director la schimbul românesc BTCXchange. ”Siguranța blockchainului se bazează pe faptul că milioane de calculatoare verifică veridicitatea înscrierilor. Dacă cineva încearcă să trucheze datele este imediat depistat. Problema de bază a oricărei baze de date centralizate este posibilitatea de a modifica aceste date. De exemplu, când se schimbă un guven într-o țară. Guvernul nou poate modifica înscrieri în baza de date și să transfere un titlu de proprietate asupra unui teren de la o persoană la alta (sau în contextul finanțelor, bani de pe un cont pe altul) și să schimbe tot lanțul de documente și înscrieri pentru a da aparența că datele noi au fost acolo de la bun început”
explică Nicula.
Criptomoneda națională pe blockchain centralizat
Așadar, un blockchain centralizat ar avea o problemă de credibilitate. Băncile nu sunt însă străine de manipulare. Oricum, cetățenii verifică rareori băncile și nu ar fi pentru prima oară în istorie când sunt furați de bănci, cu atât mai mult cu cât legea nu le este favorabilă. Nu este greu să ne imaginăm că această problemă de credibilitate ar fi rezolvată rapid de băncile centrale. Cu atât mai mult cu cât descentralizarea este un concept străin celor mai mulți dintre oameni.
Problema reală se pune însă altfel. Dacă o persoană poate modifica blockchainul, atunci oricine vrea și are cunoștințe să o facă , va putea la rândul său să intre în sistem și să îl manipuleze (pe sistemul – dacă există o ușă, atunci aceasta poate fi deschisă)
Criptomoneda națională – responsabilitatea cetățenilor, beneficiul băncilor
Și totuși, este posibil să treci responsabilitatea întreținerii rețelei în mâinile cetățenilor și beneficiile în mâinile băncilor? Orice este posibil, desigur. O lege care să îi forțeze pe oameni să doneze putere de procesare rețelei poate fi dată oricând, dar ar fi ea democratică și viabilă economic? Cu toții dispunem de propriile calculatoare. Ce ar însemna pentru o firmă de grafică de exemplu, care are nevoie de întreaga putere de procesare a calculatoarelor, să fie obligată să doneze statului (sau mai degrabă băncilor centrale) o cotă parte? Ar reprezenta o taxă suplimentară plătită în energie electrică.
Este clar că participanții ar trebui motivați să participe la rețea și să devină noduri active care să verifice rețeaua. O soluție ar fi cea cu care vine rețeaua Ethereum, care se bazează pe Proof Of Stake în loc de Proof of Work. Aplicată la o bancă centrală, ar însemna că fiecare token bancar sau portofel electronic poate deveni un nod. Câtă putere de procesare se poate înghesui însă într-un token bancar? Aproape neglijabilă.
Este Bitcoin controlat?
Max Nicula mai explică printre altele și de ce băncile nu s-ar ralia la un astfel de sistem
”Dacă guvernele doresc să beneficieze de un jurnal stabil, indestructibil și imun la modificări nu au decât să folosească blockchainul bitcoinului, care este menținut de resurse foarte mari și un număr foarte mare de participanți (n.r. mai mare decât puterea de procesare pe care ar putea-o pune la dispoziție populația unui stat). Problema guvernelor în referință cu bitcoinul eu consider că este impresia falsă a statului că bitcoinul este controlat de fapt de cineva.”
concluzionează Max Nicula.
Update la articol.
Insulele Marshall a anunțat lansarea unei criptomonede naționale numite SOV. Aceasta a fost declarată ca monedă națională și urmează să fie prezentată la summit-ul Națiunilor Unite Blockchain.
