Atâta timp cât un sistem cere expertiză tehnică pentru a fi operat, va fi limitat la utilizarea de către un grup restrâns de oameni cu experiență.

Dacă toată lumea care intră într-un lift primește o tastatură și un terminal cu comenzi în DOS, majoritatea ar urca pe scări. Cei care sunt însă pasionați, ar putea să caute însă proverbialele lifturi pentru programatori, dar omul de rând vrea doar să apese un buton să ajungă de la un etaj la altul, nu să stăpânească vehiculul care sfidează gravitația.

Adresele bitcoin au fost multă vreme derutante pentru utilizatorii noi care abia încep să învețe despre tehnologie. Este greu de explicat cum este o adresă bitcoin prin analogie, pentru că nici o comparație nu se potrivește perfect. Sunt pe undeva ca adresa de e-mail – se crează gratuit și în număr nelimitat –dar sunt atribuite la întâmplare, greu de memorat, cam ca un număr de telefon. Însă adresa bitcoin nu este întotdeauna bidirecțională, ca numărul de telefon.

Să zicem că primești bani de la un prieten, iar mai târziu vrei să îi trimiți niște bani înapoi. Adresa de pe care ai primit inițial fondurile ar putea să îi aparțină prietenului sau să fie doar serviciul bitcoin pe care îl folosește. Fondurile trimise la adresă ar putea ajunge la prietenul tău – presupunând că și-a făcut backup la portofel – sau ar putea să ajungă undeva în rețea, fără să mai poată fi vreodată returnați.

De asemenea, simpla chitanță pentru o plată, spre deosebire de un apel telefonic sau email, ajută arareori să identifici plătitorii individuali sau să explici de ce a fost făcut transferul, deoarece nu există coduri zonale sau analoge pentru identitatea apelatorului, nici număr de chitanță. Numărul mic de utilizatori care investighează detaliile mecanismelor bitcoin vor pleca cu o impresie că să trimiți fonduri către aceeași adresă de mai multe ori (proces numit ”refolosirea adresei” de către comunitatea bitcoin) este puțin periculos.

Această senzație, legată de înțelegerea proastă a implicațiilor securității și aparenta amenințare că atacurile criptografice asupra private key-urilor refolosite ar putea să nu scutească utilizatorii de pericole reale ale reutilizării adresei.

Când vine vorba de adrese, bitcoin-ul se aseamănă cu Internetul dinainte de DNS. Astăzi, vizităm site-uri prin domenii prietenoase și ușor de recunoscut cum ar fi google.com, dar cei care au adoptat Internetul devreme direcționau calculatoarele să se conecteze la alte rețele folosind adrese de IP ermetice, cum ar fi ‘209.222.18.222’.

Adresele de IP rămân o parte importantă a protocolului care ajută dispozitivele să se conecteze, dar designerii de sistem și inginerii au reușit de atunci și până acum să ascundă acest lucru de utilizatori legând numele domeniilor de adrese de IP de după cortină. Făcând acest lucru au permis utilizatorilor so interacționeze cu identități recognoscibile, cum ar fi motorul de căutare Google.

Promisiuni și probleme

Pe măsură ce serviciile bitcoin se maturizează și caută să includă o nouă audiență, vor avea nevoie de asemenea de un sistem de rezolvare a adreselor care să lege adresele neprietenoase de bitcoin cu identitățile indivizilor și afacerilor cu care utilizatorii au relații financiare.

Cu toatea astea, pe măsură ce abstractizăm adresa de bitcoin față de interfață, trebuie să fim precauți.

Scopul este să facem să fie mai ușor pentru utilizatori să se plătească unii pe alții și în același timp să rezolvăm provocările tehnice fundamentale legate de reutilizarea adreselor. Oricât de tentat ar fi să construim sisteme de căutare tradiționale, această abordare naivă se va transforma într-o mlaștină pentru securitate și anonimitate.

Ar fi un fel de bază de date cu valoare mare pe care hackerii blackhat le caută pentru a da atacuri indivizilor.

De oricâte ori este posibil, trebuie să nu le cerem utilizatorilor să renunțe la așteptările legate de securitate și anonimitate pentru a avea o interfață ușor de folosit.

În timp ce cererile consumatorilor pentru securitate și anonimitate variază, afacerile sunt rareori dispuse să își divulge datele despre venituri și cheltuieli – care ar putea să conțină secrete ale companiilor – partenerilor de afaceri, competitorilor și în general lumii. În aceeași măsură, nu ar trebui să ne așteptăm ca utilizatorii individuali să își divulge veniturile și obiceiurile de cumpărături cu prietenii, cu furnizorii de servicii preferați sau cu companii de analiză pe care nu le cunosc.

Dacă această dezvăluire devine o cerință obligatorie pentru utilizarea bitcoin presupune implicații periculoase pentru adopție. Dacă este posibil, ar trebui să căutăm identificatori ușor de folosit care preîntâmpină așteptările individuale și ale afacerilor de securitate și anonimitate fără dezavantaje sau terți în care trebuie să ai încredere.

Învățăm din istorie

Dezvoltatorii bitcoin s-au ocupat de problemele semnalate de utilizatori în trecut, adaptând cercetare criptografică mai veche pentru aplicațiile bitcoin.

În 2013, dezvoltatorii bitcoin au rezolvat problema backup-urilor pentru portofele aplicând concepte cum ar fi funcțiile de derivații de cod și administrarea ierarhică a codului, care au apărut în anii 90 și după 2000. În timp ce portofelele bitcoin cer utilizatorilor să creeze în mod constant noi backupuri pentru portofele, utilizatorul ar putea să facă backup la portofelul ierarhic odată atunci dcând crează pentru prima dată un portofel, având în același timp un număr practic nelimitat de adrese bitcoin pentru a se ocupa de tranzacțiile viitoare.

Cea mai promițătoare cale pentru o adresă bitcoin prietenoasă cu utilizatorul datează chiarmai demult, în analele criptografiei din 1970. Această decadă a marcat un val de cercetare a tehnologiilor cruciale care se află la baza Internetului de astăzi.

Mulți dintre criptografii epocii noastre erau motivați din punct de vedere etic, și și-au văzut munca ca fiind pivotală în crearea unui Internet care promova libertatea de exprimare și asigurarea comerțului global, mai degrabă decât una dominată de supravegherea guvernului și de controlul corporatist.

În a doua jumătate a anilor 70, 3 dintre cei mai importanți criptografi – Whitfield Diffie, Martin Hellman și Ralph Merkle – au produs împreună una dintre aceste tehnologii cheie.

Calculatoarele care voiau să comunice sigur și privat trebuiau mai întâi să facă un schimb de coduri folosite pentru a cripta și decripta mesaje. Diffie, Hellman și Merkle au dezvoltat o metodă pentru ca două calculatoare care în trecut nu au avut nici o interacțiune să creeze coduri partajate. Produsul aparent magic al acestui protocol – acum cunoscut ca schimbul de cod Diffie-Hellman-Merkle – este un set de coduri cunoscute doar de cele două părți implicate, indiferent de prezența unora care trag cu urechea.

E ca și când ai putea să vorbești tare cu un prieten într-o cameră plină de spioni, fără să existe riscul că vei fi auzit,  ceea ce părea o imposibilitate. A devenit posibilă prin geniala criptografie asimetrică.

Dezvoltatorii bitcoin au lucrat la crearea unor scheme de adrese derivate de la Diffie-Hellman-Merkle de mai multe luni, dar versiunile pentru mobil au fost recent codificate în BIP 47 de către Justus Ranvier, care numește aceste noi adrese Coduri de Plată Refolosibile.

Portofelele bitcoin mari, autorii de librării de software și schimburile lucrează în acest moment să lanseze Coduri de Plată Refolosibile în afacerile lor de anul acesta. Ele vor permite afacerilor să protejeze mai bine anonimitatea utilizatorilor pe blockchain, păstrând în același timp abilitatea de a idenitifica clienții când se cer astfel de date de identificare.

Utilizatorii bitcoin vor putea în curând să își caute prietenii prin rețelele sociale și alți identificatori cu care sunt familiarizați, ca adresele de email. Afacerile care au implementat Coduri de Plată  Refolosibile vor netezi experiența pentru utilizatorii bitcoin și vor seta ecosistemul financiar P2P pentru a atrage următoarele câteva milioane de utilizatori.

Sursa – Kristov Atlas via CoinDesk