Pe măsură ce saga Silk Road s-a desfășurat pe parcursul ultimilor patru ani, toată lumea a avut câte o părere despre bazarul de narcotice online fără precedent, o afacere de miliarde de dolari. Inclusiv politicienii și procurorii. Chiar și căpetenia site-ului, ”Înspăimântătorul Pirat Robersts”, a dat un interviu și a postat multe mii de cuvinte pe forumul Silk Road. A lipsit însă o voce importantă, cea a lui Ross Ulbricht, texanul de 30 de ani acuzat că ar conduce site-ul din spatele măștii Dread Pirate Roberts.

Tânărul ”pirat, conspiraționist, traficant de droguri și per total cel care amenință ordinea mondială”, scrie despre activitatea cartelului de droguri Silk Road, dar și despre viața lui personală, despre prietena lui, despre viața dublă și temerile care vin odată cu acestea. Acum 3 ani era înspăimântat de ideea că cineva i-ar putea afla secretele, mergea la surf și la petreceri pe plajă, scria cod zile la rând fără să doarmă și își făcea probleme în legătură cu cât sunt de motivați, mulțumiți și susținuți angajații săi. Anul acesta a primit sentința care i-a distrus ireversibil viața, pe care și-o va petrece în închisoare, fără drept de eliberare condiționată.

Iată deci povestea lui Ulbricht, spusă chiar de protagonist și citită de Departamentul de Justiție. Este povestea care el spera să devină o biografie publicată, dar care i-a adus în cele din urmă condamnarea.

2010

Am început anul pe perioada restricției mele cu Good Wagon Books . Donny și cu mine am lucrat la ea în ultimul trimestru din 2009 și încercam să ne extindem angajând oameni să meargă din ușă în ușă. A fost o adevărată aventură și până la sfârșitul parteneriatului nostru era clar că nu reușisem să creștem afacerea cât să pot să spun că are sens să rămân. Primisem și o ofertă de loc de muncă de la Peter și David care suna grozav și eram gata să merg mai departe și să lucrez pentru ei la firma lor privată. Din păcate, era doar apă de ploaie și după câteva săptămâni în care nu mi-au răspuns la telefon mi-am dat seama că nu e nici o mare ocazie pentru mine. A fost extrem de descurajat. Nu avram nimic, de compania mea de investiții nu se alesese nimic, de compania mea de jocuri nu se alesese nimic, de Good Wagon nu se alesese nimic, și peste toate astea…mai apare și chestia asta. Trebuia să îmi găsesc repede un loc de muncă așa că am intrat pe Craig’s List și am dat de American Journal Experts. Pentru următoarele 6 luni am editat lucrări științifice scrise de străini. A fost ca dracu’. Orele erau flexibile, dar m-au stors. Uram să lucrez pentru altcineva și să îmi vând timpul pe bani fără nici o investiție în propria persoană.

Până la acel moment, mă străduisem să vând casa pe care o închiriam în Pennsylvania. Mă ajutase să rămân pe linia de plutire pentru că îmi venea cam 600$ pe lună, dar în cele din urmă am încheiat vânzarea. Am luat cam 30 000$ pe toată treaba, și în sfârșit puteam să încep să fac din nou comerț. Exersasem comerțul pentru o perioadă când am prins o ocazie să îmi bag în buzunar cei 30 de mii și să îmi fac treaba ca și comerciant de zi. 30 de mii nu e mare lucru pentru început și nu am avut un start prea bun în comerț.

La vremea respectivă, am prins o altă ocazie. Donny primise o ofertă de loc de muncă de la fratele lui în Dallas pentru a deveni vice-președinte la firma lor de mori. Nu știa ce să facă cu Good Wagon, pe care o crescuse oarecum până la un punct în care făcea cam 6 000 de dolari din vânzări. Mi-a făcut o ofertă. 50% din companie și un salariu de 3 mii pe lună pentru a prelua conducerea și a duce afacerea înainte. Am acceptat oferta și m-am dus să lucrez la asta. Până la sfârșitul anului, aveam cea mai bună lună de până atunci, cu vreo 10 mii de dolari în vânzări în luna decembrie.

Între timp, am început să lucrez la un proiect care îmi stătea pe creier de peste un an. Îl numeam Underground Brokers, dar în cele din urmă m-am oprit la numele Silk Road. Ideea era să creez un site pe care oamenii să poată să cumpere orice anonim, fără vreun fir care să poată să ducă către ei. Studiasem tehnologia de ceva vreme dar avea nevoie de un plan de afaceri și de o strategie. În cele din urmă m-am hotărât că o să produc ciuperci [psihedelice] ;i o s[ le listez pe site la un preț de nimic ca să atrag atenția oamenilor. Am lucrat de mi-au sărit capacele să îmi fac un laborator într-o cabană lângă Bastrop, undeva departe de ”radare”. Dacă stau să mă gândesc acum, a fost o idee foarte proastă și nu aș mai face-o încă o dată, dar am făcut-o și am scos câteva cilograme de ciuperci de calitate foarte bună. Pe site, mă chinuiam să îmi dau seama singur cum să fac setting-ul. Naveta către Bastrop, munca la Good Wagon și relația cu Julia îmi luau cam tot timpul. Până la sfârșitul anului, încă nu aveam site-ul făcut, ce să mai zic de server. Am trecut prin multe în anul respectiv și cu relația. În mare parte, mă închisesem în mine, mai ales pentru că îmi era rușine de cum arăta viața mea. Lăsasem baltă o carieră promițătoare ca om de știință să devin consultant de invetiții și antreprenor și m-am întors cu mâna goală.

Din ce în ce mai mult, emoțiile și gândurile mele îmi controlau viața iar cuvintele mele își perduseră puterea. La un moment dat, am cedat și mi-am regăsit dragostea pentru oameni și am început să mă apropiu de ei. Pe parcursul anului, mi-am recultivat încet relațai cu munca și am început să îmi fac din nou treaba.

Relația mea cu Julia fusese aproape pe butuci tot anul. Ne-am și despărțit vreo lună și jumătate spre sfârșit. Nici nu pot să vă spun care era problema sau de ce ne-am despărțit. De partea mea…eu nu comunicam deloc bine. Lăsam lucrurile mici să se adune până mă enervam. În cele din urmă ne-am împăcat și chiar ne-am mutat împreună, iar de-aici încolo lucrurile au mers foarte bine.

În 2011, îmi făcusem un an de prosperitate și putere cum n-am mai trăit vreodată. Silk Road o să devină un fenomen și cel puțin o persoană o să-mi spună de el fără să știe că eu l-am creat. Good Wagon Books o să-și găsească locul și va ajunge într-un punct în care o să meargă de la sine. Julia și cu mine o să fim fericiți și o să trăim împreună. Am mulți prieteni pe care mă pot baza și care sunt puternici și care au relații.

2011

…încă lucrez la Good Wagon Books și Silk Road în paralel. Programez. Patchwrok php mysl. Nu știu cum să fac host-ing pentru propriul site. Nu știam cum să lucrez cu bitcoin. Mi-am făcut scheletul site-ului. L-am lansat pe freedomhosting. L-am anunțat pe forumurile bitcointalk. La doar câteva zile după lansare, am avut primele înregistrări și apoi primul mesaj. Eram atât de entuziasmat de nici nu știam ce să fac. Încetul cu încetul, oamenii s-au înscris, și s-au înscris și vânzătorii, și apoi s-a întâmplat. Prima mea comandă. Nu o să o uit niciodată. Următoarele luni am văndut vreo 10 lbs de ciuperci pe site. Unele comenzi erau mici, de un gram, iar altele erau mai mari. Curând, am vândut tot. Dacă mă uit acum în urmă, poate că ar fi trebuit să cresc prețurile mai mult și să mă întind maimult, dar cel puțin eram acum în totalitate digital, fără riscuri fizice. Curând, am făcut trafic. Oamenii începuseră să observe, oameni isteți și interesați. Hackeri. Pentru primele câteva luni, am făcut toate tranzacțiile de mână. Când venea la clientul meu bitcoin local, le potriveam cu suma și momentul cumpărării și făceam toate ajustările de cont necesare. Între răspunsuri la mesaje, procesarea tranzacțiilor și udatarea codebase-ului ca să repar găurile constante din securitate, aveam destul de puțin timp într-o zi, și la vremea respectivă aveam și prietenă. La un moment dat un hacker a găsit niște defecte nasoale în codul meu. I l-am trimis să se uite pe el și mi-a răspuns în mare că ”e treabă de amator”. Știam și eu asta. Am încercat să lucrez cu el dar cred că și-a cam pierdut interesul și din moment ce nu ceream comision din vânzările de pe site, nu aveam decât banii de pe ciuperci cu care să-l plătesc. Din fericire, banii au crescut de vreo patru ori când a crescut prețul bitcoin-ului. Habar nu aveam că aș fi putut să iau de vreo 8 ori mai mult pentru un total de 32 de ori. Asta m-ar fi propulsat a lumea. Chiar și așa, mi-am scos ceva bani, deși am fost destul de desincronizat. În orice caz, am hotărât să rescriu site-ul într-un framework mvc așa cum m-a sfătuit consilierul meu, hackerul binevoitor. Așadar, în timp ce încă procesam tranzacțiile manual și răspundeam unui volum din ce în ce mai mare de mesaje, Am învățat să folosesc codeigniter și am început să rescriu site-ul. La un moment dat în perioada respectivă am învățat și să fac hosting pentru site și eram pe propriul server. Cred că m-am scufundat pentru că nu știam prea bine cât trafic putea să țină freedomhost, și vroiam să îmi controlez propriul domeniu .onion. Așadar, când am făcut trecerea am postat o redirecționare de la vechiul .onion la cel nou, ianxz6zefk72ulzz.onion. Și da, am avut de învățat din greșeli, după ce am configurat și rulat un server LAMP. Dar adoram toată treaba. Ideile mele chiar funcționau. Sigur, erau destul de neșlefuite, dar a funcționat. Rescrierea site-ului a fost cea mai stresantă perioadă din viața mea. Lucram toată ziua în fiecare zi, procesând încă tranzacții de mână, lucrând cu scammeri, răspunzând mesajelor, întâlnid tot felul de oameni prin site și începând să îi cunosc. Când în cele din urmă am pregătit site-ul, erau niște funcționalități noi inclusiv un tumbler și procesare automată a plăților. Week-end-ul în care am făcut decuplarea a fost culmea stresului. Să updatezi un site live la o grămadă de versiuni noi nu e ușor. Nici nu îți dai seama câte bucățele mărunte stau una peste alta ca să meargă așa cum trebuie (mai ales când faci cod prost, cum făcea curul meu amator). Așadar, vreo 48 de ore tot opream și porneam comutatorul, dar în cele din urmă am reușit și mergea. Părea că nu va mai trebui să procesez tranzacțiile manual, dar apoi a început să putrezească. Pe undeva, contabilitatea site-ului nu mergea și pierdeam sute de dolari la fieare câteva ore. Am început să mă panichez. Am încercat tot ce mi-a venit în cap dar nu puteam să opresc hemoragia. Ajunsese la câteva mii de dolari și pierdusem o grămadă de somn, devenisem lent. N-am renunțat. Am rescris întregul procesor de tranzacție de la 0 și cumva-cumva a mers. Până în ziua de azi nu știu care a fost problema. Pe lângă toate stressurile, Silk Road a ajuns pentru prima oară în presă, infamul articol Gawker. Dacă te uiți în istoric, poți să-ți dai seama exact când s-a întâmplat. Un spike uriaș în înregistrări și înceutul unui trend ascendent în comerț care a continuat până în momentul ăsta în care eu scriu, și să sperăm că și de acum înainte. La momentul ăsta, eram pe val cu presa, ajunsesem și în presa locală din Florida. Și mai interesant, doi senatori americani s-au declarat împotriva site-ului și a bitcoin-ului. Au făcut mare caz pe treaba asta și au cerut închiderea site-ului. Am început să intru într-o stare proastă. Eram epuizat mental și acum mi-era foarte frică și eram foarte vulnerabil. Guvernul america, principalul meu inamic, știa de mine și unii dintre membrii săi cereau să fiu distrus. Este cea mai mare forță de pe planetă. În cele din urmă am trecut peste și am intrat într-o fază mai calmă și mai armonioasă. Încă aveam hackeri și scammeri, și rateuri ocazionale de-ale mele când încercam să adaug câte o nouă funcționalitate, dar în general lucrul cu framework-ul CI și faptul că am prins un simț al linu-ului mi-a permis să o las mai moale și să intru într-un program de lucru normal.

Câțiva pași mari înainte au fost price pegging, sistem de ranking pentru vânzători, un sistem de feedback mai sofisticat, statistici pentru cumpărători, logări ale tranzacțiilor și construirea unui toolset pentru administrator. Dar cel mai important este că piața începuse să se maturizeze. Vânzătorii și cumpărătorii făceau noi relații, mai mulți vânzători au început să umple golurile din piață, alții intrau în competiție și creau diversitate, serviciul pentru clienți și profesionalismul începeau să se facă simțite. După ce am făcut cam 100 de mii de dolari și cam 20-25 de mii pe lună, am hotărât că ar fi cazul să angajez niște mercenari să mă ajute să duc site-ul la următorul nivel. Asta s-a dovedit a fi cea mai mare provocare cu care m-am confruntat vreodată. Am intervievat o gamă largă de tipuri de angajați. SYG, tipul care te aburește și în final se dovedește a fi o pierdere de timp DA, angajatul model. Super entuziast, muncitor și pe care poți să-l înveți. Și mai sunt și utah, profesionistul care face totul pentru bani. Face treaba, dar are mintea în altă parte. Mai întâi am pus un anunț pentru un administrator de disstem. Aveam nevoie de cineva să mă ajute în spatele tejghelei și să ajung la următorul nivel de securitate. Am avut mulți candidați care erau tari pe forum pe multe subiecte, de la sisteme de operare la izolare și la securitate de soft. În cele din urmă, am luat ceea ce am crezut că este o decizie bună. Dacă mă uit în urmă, l-am ales pe cel mai gălăgios care era pe aceeași lungime de undă și cu ideologia. La început a fost foarte bun, mi-a dat multe sfaturi și m-a ajutat să fac upgrade la securitatea server-ului. Am petrecut multe ore pe torchat configurând serverul. L-am rulat pe FreeBSD pentru prima dată și chiar a mers foarte bine. În schimb să instalez toată povestea a fost un dezastru total. Host-ul meu a încetat brusc să își plătească providerul upstream și mi-au spus că în câteva zile vor închide server-ul. Din fericire aveam un plan B și un server de rezervă gata să fie pus în funcțiune, așa că ne-am decis să instalăm un freebsd și să îl rulăm. A fost o probă de foc pe care în cele din urmă am trecut-o. Site-ul a căzut aproape o săptămână. Se vede când a murit pe graficul istoricului. Pentru următoarele 3 luni, SYG mi-a acaparat întreaga atenție. Eram practic la mila sa pentru că știa FreeBSD iar eu nu. Am tot încercat să implementăm diferite soluții, dar a continuat să tragă de timp la nesfârșit. Încerca să își facă exchange-ul bitcoin prin site și între timp nu mai dădea tot ce avea pentru site. În cele din urmă m-a muls pentru ultimele săptămâni și a trebuit să îl concediez. A fost o lecție foarte dureroasă, dar să sperăm că una pe care nu va mai trebui să o învăț din nou. În cele din urmă am mutat site-ul înapoi pe ubuntu unde stau bine. În perioada în care SYG îmi ieșea din grații, am început să caut pe cineva nou și utah a fost la îndemână. I-am dat din ce în ce mai multe responsabilități și mi-a dat un estimat de timp de care s-a ținut. Încă lucram cu SYG, așa că utah trebuia să rescrie site-ul. În perioada asta, a apărut Variety Jones. A fost cel mai mare și mai încăpățânat personaj pe care l-am întâlnit prin intermediul site-ului până la acest moment. Mi-a demonstrat rapid că e valoros arătându-mi o gaură în securitatea site-ului de care nu eram conștient. Era un atac la bitcoin. Am început curând să discutăm toate aspectele site-ului și idei pentru viitor. M-a convins de o paradigmă de configurare a serverului care mi-a dat încredere să devin singurul administrator de server și să nu mai lucrez deloc cu altcineva. M-a sfătuit în legătură cu multe aspecte tehnice legate de ce facem, m-a ajutat să fac site-ul mai rapid și să storc mai multdin serverele pe care le aveam . M-a ajutat și să interacționez mai bine cu comunitatea din jurul Silk Road, oferind proclamații, ocupându-mă de personaje care fac probleme, să conduc o vânzare, să îmi schimb numele, să stabilesc reguli și așa mai departe. M-a ajutat să fiu cu capul pe umeri și când vine vorba de protecția legală, povești de acoperire, testament, găsirea unui succesor și așa mai departe. A fost un adevărat mentor. La scurt timp după ce l-am cunoscut pe VJ, am început să caut un om care să îmi fie mâna dreaptă, un fel de asistent administrativ. Cineva care să răspundă mesajelor, să facă managementul forumului și a paginii de wiki. Am găsit persoana potrivită în Digital Alchemy, care a fost unul dintre membrii originali ai site-ului și care a moderat forumurile cam toată viața. Au fot mulți aplicanți, dar pentru un motiv anume DA s-a evidențiat ca fiind promițător și s-a dovedit a fi de neprețuit. A învățat rapid să răspundă la mesaje și să facă lucrurile să meargă ca unse. Curând, făcea administrarea forumurilor, paginii wiki, mesajelor, centrului de sugestii, prevenirea scamurilor și alte astfel de joburi pe care le făcea pentru mine, cum ar fi mini-studii pentru proiecte și alte probleme enervante pentru mine. Lucrează o grămadă și în cele din urmă o să se epuizeze așa că ar trebui la un moment dat să îi găsesc pe cineva care să îl ajute.

12/29/2011

Astăzi am vorbit din nou cu VJ. Faptul că a intrat în scenă m-a inspirat din nou și mi-a dat o direcție pentru proiectul SR. M-a ajutat să văd o imagine mai de ansamblu. Un brand în care oamenii să ajungă să aibă încredere și la care să se ralieze. Silk Road chat, Silk Road exchange, Silk Road credit union, piață Silk Road, totul Silk Road. Și a fost miunat doar să vorbesc cu un tip care este atât de inteligent și care vâslește la aceeași barcă la care vâslesc și eu, cel puțin într-o anumită măsură. Așadar astăzi am vorbit în mare parte despre exchange, cât să taxăm, condiții pe care să le impunem etc. Apoi am ieșit la surf cu Billy Becket. Am prins niște valuri bune, am vorbit cu el, ne-am luat niște wipe-out-uri și am intrat. Curând după asta am alergat prin oraș cu Ashley și Kelly. Am băut niște bere și ne-am plimbat prin oraș și prin grădina botanică. Am ieșit apoi cu Jessica. Discuția noastră a fost destul de profundă. Am fost tentat să mă confezes ei. A fost groaznic. I-am spus că am secrete. Știe deja că lucrez cu bitcoin ceea ce este de asemenea groaznic. Sunt așa de prost. Toată luma știe că lucrez la un bitcoin exchange. Am crezut întotdeauna că sinceritatea este cea mai bună soluție și acum nu știu ce să fac. Ar fi trebuit să le spun la toți că sunt programator freelancer sau ceva, dar a trebuit să spun adevăruri pe jumătate. Mi se părea că nu este în regulă să mint în totalitate și am încercat să spun adevărul fără să vorbesc despre partea nasoală, dar acum sunt în încurcătură. Toți știu prea mult. Fir-ar să fie.

1 ianuarie, 2012

Ei bine, aleg să scriu un jurnal pentru 2012. Îmi închipui că într-o zi s-ar putea să am o poveste scrisă despre viața mea, și ar fi un lucru bun să am nitșe date detaliate despre lucrurile astea. Am lucrat de dimineață, nu îmi aduc aminte exact ce a fost dar n-a durat mult până să mă apuc să răspund la mesaje text și să fac planuri pentru a ieși la plajă. Era vacanță pentru toată lumea, așa că plaja era mai aglomerată ca niciodată. O masă de oameni, elicoptere care zburau pe deasupra, valuri care se spărgeau, un adevărat spectacol. Nicole mi-a dat un bilet la o petrecere într-un depozit, dar n-am fost în stare să accept. Nu aveam chef de petreceri. George m-a invitat și el să mergem cu cortul 2-3 nopți. Am vrut să merg dar nu sunt multe vizite și ar fi prea mult timp departe de Silk Road și am multe de făcut înaitne să ajungă renta și înainte să plec în Thailanda. Am nevoie să configurez DigitalAlch ca să se ocupe de rezolvarea problemelor și se pare că Variety Jones îmi dă de lucru în fiecare zi. Emma, Jessica, Cally, Kim, Tim și încă câțiva, Mike, toți au fost cu mine pe plajă. Am jucat paddle ball și am stat să absorbim soare. M-am gândit o grămadă la ce urmează pentru mine. Îmi place mica mea viață aici în Bondi, dar dacă o să iubesc Thailanda sau o să vreau să merg chiar mai departe? Nu vreau să merg înapoi, și mi-ar plăcea să văd mai mult din Australia, dar oricum nu profit de ocaziile care apar. Trebuie să găsesc un loc din care să lucrez. Ceva ieftin și undeva departe de cărările bătute.

Ulbricht a fost pus față în față cu acuzații de conspirație care includ faptul că ar conduce un cartel de narcotice, splălare de bani și fals de identitate. Juriul l-a auzit acum pe Ulbricht spunându-și povestea pentru prima dată. FBI-ul a spus că a găsit un jurnal pe laptop-ul lui Ulbricht, confiscat la momentul arestului. Textele din jurnal au devenit probe în procesul împotriva temutului pirat și par să detalieze toate evenimentele de la perioada în care Ulbricht creștea ciuperci psihedelice într-o cabană izolată din Texas pentru a face un prim stoc de vânzare al Silk Road, și până la perioada timpurie în care încerca să codeze un website stabil, să recruteze staff și să angajeze dealeri.

Echipa de avocați ai apărării lui Ulbricht va nega cu siguranță autenticitatea textelor din jurnal. Principalul său avocat Joshua Dratel a spus în deschiderea procesului că Ulbricht a creat Silk Road, dar că a renunțat la site după câteva luni și că a fost ”momit” înapoi pe site în 2013 doar pentru a i se face o înscenare de către adevăratul Dread Pirate Roberts. Apărarea încă nu a explicat cum au ajuns jurnalele pe laptopul lui Ulbricht și nu a răspuns cererilor de a face comentarii pentru presă.

Pe lângă jurnal, laptopul lui Ulbricht conține și ceea ce pare a fi un jurnal al activităților zilnice. Datele marcate sunt cele incluse în text. Nici jurnalul pe care l-am publicat și nici programul zilnic nu sunt neapărat complete, ci doar porțiuni de text care au fost admise ca probe în cazul lui Ulbricht.