După 6 ani de lucrat în presa scrisă și în televiziune, m-am obișnuit cu un sistem simplu. Atâta timp cât ai ecusonul atârnat de gât și microfonul în mână, reprezinți o putere incontestabilă, constituțională, în orice stat democratic. Despre interviul cu Michael Hearn.
Super-puterea mea a devenit jurnalismul și este suficient să șoptesc lângă o ușă ”sesam deschide-te” și…ușile se dau la o parte, oamenii devin zâmbitori și îmi oferă un loc confortabil la o cafea, în locul cu cea mai bună luminozitate din cameră pentru a putea filma, iar convenția devine aceea că dacă pun o întrebare, trebuie să mi se și răspundă la ea. Așa începe jocul de-a ”adevăr sau provocare”, a cărui miză nu mi se pare deloc mică.
Știrile m-au purtat pe la proteste, îngrămădeli și locuri unde tensiunile, tristețile și panica erau subiectul principal. Înțeleg de ce unii dintre colegii mei sunt dependenți de știri negative. Pentru că oricât de nasoală ar fi situația, tu ca jurnalist ai o mantie protectoare și statutul privilegiat al omului căruia nu i se întâmplă mai nimic în tot haosul, iar dacă i se întâmplă ceva, atunci subiectul devine cu atât mai interesant. Oamenii au nevoie de tine să își spună nemulțumirile, se descarcă în fața camerei ca și când ar fi la psiholog, își cer dreptatea, iar uneori au mai mare încredere în tine decât în poliție, judecători și avocați. Mi s-a întâmplat de multe ori să merg la o știre și cineva să mă oprească pe stradă, să mă întrebe de la ce televiziune sunt și să îmi spună păsul lor, în speranța că dacă apar la televizor, ceva o să se întâmple. Așa am învățat ceva legislație, ca să-i pot sfătui, puțină psihologie ca să-i pot consola, și tot felul de domenii disparate până când am devenit eu un fel de revistă cu ceva informații din fiecare domeniu. Am învățat și să am tupeul de a contacta oameni pe care nu-i cunosc și să pretind să îmi stea (de fapt să vă stea) la dispoziție.
Alți colegi s-au obișnuit demult cu asta și recunosc că este un drept, nu atât al lor cât al celor care îi urmăresc.Deși știu că este o obligație etică să te justifici în fața camerelor de filmat atunci când ți se cere, ca o personă esențialmente timidă ce sunt, încă mă uimește disponibilitatea oamenilor de a fi prezenți la discuții și încă apreciez faptul că sunt deschiși la dialog.
Cam același lucru s-a întâmplat ieri la București. L-am contactat pe Mike Hearn și cumva i-am impus să își facă programul în funcție de noi, să stea într-o ipostază inconfortabilă timp de o oră cu o lampă cu halogen în ochi și să îmi răspundă la întrebări.
A fost o zi în care tot ce putea să meargă prost, a mers prost. După ce camera de filmat cu care am ajuns la locație s-a stricat, locația nu a mai fost disponibilă și telefonul de pe care trebuia să îl sun pe Michael Hearn, scăpat de prea multe ori pe gresie, și-a dat duhul, aș fi considerat că omul are tot dreptul să ne spună că are alt program și că ora 9 seara e totuși nepotrivită pentru un interviu. ”That’s the thing with technology, it breaks” m-a consolat Mike, pe jumătate cu umor, pe jumătate cu frustrarea personală a nopților nedormite lângă liniile de cod, când în sfârșit ne-am întâlnit, seara târziu, zburliți și epuizați, cu o cameră de împrumut și împărțind toți același telefon. Asta e treaba cu tehnologia, se strică. Am râs și ne-am simțit ”trauma bonded”. Nu cred că a fost o simplă politețe din partea lui că ne-a consolat.
Am înțeles un lucru important. Când faci cod pentru bitcoin, iar banii oamenilor depind de incantațiile tale informatice, ești tratat cu destul de multă suspiciune. Nu e un lucru rău, fiecare are dreptul să țină sub control deciziile care se fac, iar în asta stă carisma criptomonedei sănătoase. Responsabilitatea este destul de mare, și am avut sentimentul că, în ceea ce privește Bitcoin XT, Mike este responsabilizat și că tratează destul de precaut problema. Este un tip controversat, și am observat că nu vorbește tocmai cu inima ușoară despre asta. Și-a pus reputația în joc pentru ideea lui, pe care o susține cu pasiune. Ține la bitcoin pentru că este libertarian, nu trader. Caută ideologia, nu câștigul, iar asta mi s-a părut interesant la el. Mi-a răspuns lejer la toate întrebările, atât la cele cu care am venit eu cât și la cele pe care mi le-au trimis cititorii, pe forum sau pe privat. Ne-a vorbit despre stilul de lucru pentru proiectul XT și despre provocările pe care le-a întâmpinat, atât cele de programare cât și cele de comunicare. Cei care iubesc bitcoin-ul, iubesc bitcoin-ul cu pasiune și riscă să tragă de el, fiecare în direcția lui, până îl sfâșie, iar Mike recunoaște că ar fi păcat, ceea ce nu îl oprește să creadă cu aceeași pasiune în ideea la care a muncit.
În zilele care urmează, vom pune cap la cap materialul video care răspunde la câteva din întrebările care au trecut prin capul colectiv al comunității bitcoin.
Mulțumiri – Mike Hearn, pentru disponibilitate, Sorin Toma pentru talentul și tehnica video pe care le-a pus în slujba noastră, <Valiz> (bitcointalk) pentru că ne ține la curent cu evenimentele importante și ne provoacă să ne autodepășim, Hotel Golden Tulip pentru găzduire.