Pe scurt, timechain este un lanț de coduri care poate fi folosit de oricine pentru a cripta orice informație pentru o anumită perioadă de timp. Introduce motivații pentru oamenii care crează și mențin lanțul, de aceea sistemul este considerat o companie descentralizată autonom (DAC).

Ideea  a primit ceva atenție și pretinde să ofere îmbunătățiri autentice ale securității în spațiul cripto. Mulți oameni au încercat să foloseacă elementul timp în criptografie, pentru că acesta poate rezolva multe dintre problemele de zi cu zi. Gândiți-vă la asta ca la o licitație trustless, în care ofertele oamenilor sunt dezvăluite după o anumitp perioadă de timp fără să se bazeze pe terți.

Dar cum putem să legăm criptografia, știința secretelor, cu timpul?

Criptografia și timpul

Aparatele, în ciuda faptului că au fost comparate cu oamenii, au nevoie de timp de procesare pentru a completa anumite acțiuni. Un proces mai complicat rezultă în procesare mai multă de către mașină, ceea ce cere implicit mai mult timp. Un exemplu bun este minarea de bitcoin, care cere cam 10 minute de la mineri pentru a procesa complet puzzle-ul și pentru a propune un block pentru blockchain.

Așadar să persupunem că folosim un input cunoscut și generăm output folosind un proces complicat ca hashing-ul (hashing-ul este perfect pentru că are o funcție ireversibilă) și apoi folosim output-ul generat ca input în știința criptografiei, de exemplu folosind output-ul ca o cheie criptografică pentru a cripta informația.

Odată încheiată criptarea, dacă scăpăm de output-ul generat mai devreme, rămânem doar cu inputul cunoscut, cu care am început. Decriptarea acelei informații poate fi făcută cu output de care scăpăm și singura metodă de a genera acel output este să aplicăm acel proces care durează mai mult timp înapoi în input.

Așadar, acum putem să considerăm informația noastră ca fiind codată cu timp. Timpul cerut pentru a debloca acea informație este timpul de care avem nevoie pentru a genera output din nou. Acesta este conceptul de bază al criptării time-locked care a fost propus în 1996 de Rivest și Shamir (doi dintre cei mai cunoscuți criptografi ai tuturor timpurilor)

Criptarea Time-lock are doi pași. Primul pas este să faci time-lock pentru un input folosind un proces lung, iar al doilea pas este să refaci acel proces pentru a obține din nou același număr. Primul pas poate fi folosit prin procesare paralelă pentru a accelera procesul, iar al doilea pas poate fi făcut doar în secvențe pentru a găsi output-ul real.