Ai o afacere bazată pe bitcoin. Cu noile reglementări, te poți trezi cu o citație, chemat la audieri sau chiar cu un mandat de percheziție. Așadar, cum te protejezi în caz că guvernul dă dovadă de exces de zel?

Cu puțin noroc și ingenuitate, cele mai multe afaceri care țin de criptomonedă pot spera că guvernul nu le va da atenție. Totuși, legea este uimitor de largă iar o investigatie care nu merge cum trebuie poate să aibă efecte pe termen lung. Așadar când norocul nu e de ajuns, un avocat inteligent și ceva pregătiri pot să facă diferența între inconveniente ușoare și un dezastru total.

Jared Marx este avocat la Washington DC, la firma de avocatură Harris, Wiltshire&Grannis. Oferă consultanță companiilor în legătură cu reglementările legate de bitcoin și reprezintă companii și indivizi la înfățișări civile și penale. În articolul de față, discută despre ce ar trebui să ia în considerare afacerile legate de criptomonedă dacă guvernul le trimite o citație, îi cheamă la audiere sau se trezesc cu un mandat de percheziție.

Oamenii de afaceri din domeniul criptomonedei au multe de îndurat. Nu se confruntă doar cu anxietatea obișnuită de a conduce un startup, ci și cu legislație neclară. Țineți minte când oamenii se întrebau dacă bitcoin-ul este măcar legal?

Unul din dezavantaje în acest caz este că unele companii – inclusiv multe care au încercat din greu să se conformeze legilor aplicabile – s-au trezit fie că primesc citații de investigație sau că sunt supuși la acțiuni fie din partea infractorilor sau a autorităților. În cel mai rău caz, li s-a pus în față un mandat de percheziție și li s-a întors casa pe dos.

Recenta amendă Ripple Labs, împreună cu comentariile de la directorul FinCen Jennifer Shasky Calvery, sugerează că vorbim despre un trend ascendent.

Din moment ce nesiguranța regulatorie va persista probabil pentru mai multă vreme, iată o listă de lucruri prioritare la care să te gândești când guvernul îți bate la ușă – la figurat sau la propriu.

1. Citațiile

Practic toate agențiile guvernamentale au dreptul să ceară documente de la afacerile care operează sub supraveghere regulatorie. În general vorbind, felul în care guvernul face acest lucru este eliberând o citație (uneori sub forma unei ”cereri investigative civile”).

Este important de spus că, în timp ce guvernul nu trebuie să meargă la un judecător (sau la altă instituție) pentru a primi acord de a elibera citații, o agenție trebuie să primească aprobare din partea judecătorului. Asta înseamnă că atunci când o parte nu răspunde unei citații, agenția trebuie să convingă întâi un judecător că a eliberat o citație validă înainte ca oricine altcineva să se conformeze cererii de a veni cu documente sau obiecte.

Cu toate astea, când o parte ignoră o citație, agenția va merge cel mai probabil la un judecător, iar asta va face cu siguranță situația mai gravă. I se dă de obicei curs agenției care cere unui judecător să impună o citație pentru că nu a primit un răspuns, chiar dacă citația a fost vagă.

”Legilația de reglementări este uimitor de largă, iar consecințele unei investigații care merge prost pot să fie răvășitoare.”

Dacă are loc o investigație penală, agenția ar putea să se răzgândească și să ceară mai degrabă un mandat de percheziție în loc de citație și să facă raid la bircourile unde caută documente. Asta este cu siguranță o situație mai proastă.

Pe de altă parte, faptul că citațiile nu sunt auto-aplicate înseamnă și că sunt negociabile.

Cele mai multe agenții eliberează citații emise în serie, cerând să vii cu o gamă de documente largă și de multe ori împovărătoare. Adevărul este că aceste agenții ar prefera să nu încerce să justifice o citație în fața unui judecător. În aceeași măsură, vin cu o citație vagă pentru că nu sunt siguri ce vor de fapt.

Primul pas pe care îl fac companiile experimentate după ce primesc o citație este să ceară avocatului să sune la agenție pentru a întreba ce caută de fapt. Mai ales în spațiul criptomonedei, în care actorii guvernamentali ar putea să înțeleagă tehnologia mai mult sau mai puțin, e o șansă destul de mare să faci guvernul să cadă de acord la o ”îngustare a scrisorii” care limitează cerințele din citație.

Doar în cazuri rare pot avocații să convingă guvernul să plece pur și simplu, dar o scrisoare îngustată poate să te ajute să economisești timp și bani limitând raza de acțiune a citației.

Când o citație este cu adevărat exagerată, părțile pot să meargă în fața unui judecător să anuleze citația ca fiind prea vagă sau necorespunzătoare. Acesta este un proces mult mai ușor când agenția nu a ajuns prima în fața judecătorului să se plângă de faptul că cel citat i-a ingorat.

2. Audieri

Este o infracțiune să minți intenționat agenții guvernamentali. De fiecare dată când minți un agent guvernamental este ca și când ai fi sub jurământ – doar că mai grav: dacă depui mărturie la tribunal, un stenograf înregisterază mărturia în fața unui complet. Dar atunci când vorbești cu un agent guvernamental, singura înregistrare a conversației ar putea fi notițele pe care le scrie agentul când ajunge la birou.

Așadar prima problemă este evidentă: agentul care conduce investigația poate să audă doar ce vrea să audă, sau poate să facă greșeli fără să vrea în înregistrarea audierilor.

Mai mult, agenții au permisiunea, și fac asta de obicei, de a minți suspecții sau martorii atunci când conduc o investigație. Așadar, simplul fapt că intri în dialog cu un agent poate fi o sabie cu două tăișuri.

Chiar dacă – sau mai ales dacă – o persoană ”nu are nimic de ascuns”, cei mai mulți avocați vor fi de acord că este mai sigur ca atunci când ești invitat la audieri să tratezi agenții respectuos și politicos, dar pentru moment să refuzi un interviu.

Un avocat poate să țină legătura cu agentul, iar dacă o audiere este cu adevărat în interesul persoanei anchetate, avocatul va face aranjamentele ca tu să fii prezent la acesta.

3. Mandat de percheziție

În cele din urmă, în cazurile penale, guvernul sare ocazional peste citații și face rost de unmandat de percheziție de la tribunal.

Spre deosebire de citații, un mandat de percheziție dă puterea agențiilor guvernamentale să percheziționeze zona și să confiște obiecte (inclusiv calculatoare) care sunt listate pe mandat.

Din momentul în care apar agenții cu un mandat de percheziție cel percheziționat nu poate face mare lucru pentru a opri căutarea. Cu toate astea, mulți dintre cei implicați (împreună cu avocații lor) rămân prezenți pe toată perioada căutărilor, pentru că prezența persoanei implicate poate să ajute în etapa următoare. Asta în primul rând pentru că există foarte multe legi în legătură cu ce înseamnă percheziție conformă, iar uneori declarația unui martor ocular care descrie căutările poate să ajute dacă guvernul face ceva greșit.

Unul din riscurile prezenței părții la fața locului este că pune jucători importanți în prezența agenților guvernamentali pentru o perioadă lungă, ceea ce înseamnă mai multe ocazii pentru agenți să discute cu aceștia.

Provocarea în această situație nu este doar să fii disciplinat și să nu răspunzi provocărilor, dar și să continui să fii politicos cu agenții care îți întorc casa sau biroul cu fundul în sus. Totuși, nu este imposibil.

Un alt risc atunci când alegi să fii prezent este că reprezentanții guvernamentali pot să ceară unei persoane prezente permisiunea de a face căutări pe lângă ceea ce este specificat în mandat de percheziție. Acordul nu este obligatoriu, simplul fapt că știi acest lucru reduce riscul ca o parte să consimtă fără să înțeleagă consecințele.