„Seamănă cu bula dotcom, sau cu bula imobiliară care o ia de la capăt.”

Asta a spus Robert Shiller, economist și câștigător al premiului nobel, citat pe coperta revistei Fortune.

Așadar – bula dotcom sau bula imobiliară? Alegeți una, domnule profesor, pentru că este o diferență importantă între cele două.

Bula datoriilor, la fel ca bula imobiliară în America în 2000, care a dus la criza financiară, a lăsat în urmă tot felul de probleme. Bula tehnologiei, la fel ca mania Internetului din 1990, a lăsat în spate o infrastructură.

Ultima mare bulă a datoriilor ne-a lăsat bailouturi de 700 de miliarde și mai mult de 2000 de pagini de legislație (dacă nu numărăm și rămășițele de reglementări care pun în practică actul Dodd-Frank). Iar asta este situația doar în  Statele Unite.

În loc să încheiem ideea de „prea mare ca să mai eșueze”, am sfârșit cu cea mai mare instituție TBTF, cu executări silite care nu au putut fi lichidate ani de zile și care așteaptă să fie confiscate și cu spectacolul Ocupăm Wall Street.

Pe de altă parte, marea bulă a tehnologiei a finanțat recuperarea rețelelor de fibră optică și a făcut studii în procesarea rețelelor mobile 3G. A alimentat dezvoltarea de telefoane smart, căutările algoritmice în Google, logistica big data și piețe electronice, rețele sociale, stocarea în cloud, economiile pe platforme ca Airbnb și Uber și așa mai departe.

Așa cum s-a întâmplat și câteva secole mai devreme, când s-a încheiat un ciclu de bulă-spargerea bulei în 1880 și 1890, în urmă a rămas sistemul de căi ferate, bula dotcom a transformat economia.

Așadar, într-o perioadă în care criptomonedele sunt aproape cu siguranță într-o bulă – hai să fim serioși, capitalul de piață al dogecoin este de peste un miliard de dolari, iar software-ul nu a mai fost updatat de doi ani – întrebarea se pune în ce fel de bulă ne aflăm.

Probleme la orizont

Este adevărat că în orice variantă o să avem pierderi financiare mari, rupturi, concedieri, eșecuri ale afacerilor, o secare a fondurilor, recriminări, editoriale pioase, procese mai mult sau mai puțin pe merit, condamnări, audieri în fața congresului, scenete și poante la televizor și, cel mai probabil,noi  reglementări păguboase.

Probabil că nu o să avem însă și bailouturi.

În primul rând, bitcoinul și miile de clone și mutații sunt prea mici chiar și acum și prea segregate de sistemul financiar pentru a da curs unor intervenții.

Ținând cont de ameninările pe care le ridică banii descentralizați pentru colectarea de taxe și pentru supravegherea financiară, nu este o problemă pe care guvernele să își dorească să le salveze de hăul spre care se îndreaptă.

Așadar cei care au criptomonede or să fie pe cont propriu – așa cum și trebuie. Dacă nu înțelegeți de ce, dați o căutare pe Google.

Mai mult, dacă cineva pariază prost pe criptomonede care pierd, atunci pierderile vor fi limitate la banii investiți. Să sperăm că acești bani nu or să fie fondul de pensie.

Prin contrast, când prețurile imobiliarelor și-au revenit, „fraierii” care au făcut credite ipotecare subprime aveau încă datorii cu șase zerouri. Chiar și după ce aceștia au dat cheile de la casă băncii, exproprierea a lăsat urme pe rapoartele de credite ani de zile până să își pună înapoi pe roate finanțele. Bula imobiliară a mai încheiat un ciclu.

Așadar, posibilele probleme ale acestei bule sunt limitate atunci când le comparăm cu criza din 2008. Unii ar spune că avantajele sunt mai mari. Această bulă ar putea să lase în urmă „căile ferate”, adică un sistem financiar mai bun.

Punerea bazelor

Este adevărat că, așa cum fondatorul Lightning Network, Elizabeth Stark a scris recent pe Twitter, mulți oameni lucrează la infrastructura bitcoinului și o fac din pasiune, nu pentru bani.

Este greu să ne închipuim că ICO-urile frivole or să lase în urmă o moștenire, în afară de niște lucrări albe ca suvenir. Este versiunea noastră de certificate la bursă de colecție, pe care le poți cumpăra cu câțiva dolari de la vânzătorii ambulanți de pe Wall Street.

Este de asemenea greu să ne imaginăm că proiectele blockchain or să fie inundate de bani de către capitaliștii de risc. Cei care contribuie la ICO-uri nu o să aibă prea mare tracțiune. Cei care o fac ar putea să creeze o infrastructură importantă și intangibilă pentru comerțul digital.

Acest lucru se va întâmpla în feluri pe care nici nu ni le putem închipui. Bazele de date relaționale și registrele sunt exemple de aplicații pe care procesarea de dinainte de Internet nu avea cum să le intuiască în perioada în care construiau calculatoare.

Desigur, mai este și Internetul în sine, ale cărui începuturi umile pot fi urmărite la comandanții din perioada războiului rece, care aveau nevoie de o rețea de comunicații de încredere în caz de atacuri nucleare.

Robert Shiller o să fie mereu un erou pentru că a prezis excesul pieței și a văzut bula imobiliară, într-o perioadă în care nu era o dovadă de toleranță să o faci. Dar se înșeală când vorbește despre bulele financiare ca și când ar fi interșanjabile și distructive.

O ultimă idee. A ieșit și un lucru bun din bula datoriilor, chiar dacă indirect.

Dacă criza nu ar fi zdruncinat încrederea în instituțiile centralizate și în intermediarii financiari, poate că nu am fi avut astăzi bitcoinul.