Dacă anul trecut ICO era un cuvânt sinonim cu entuziasmul, o serie de aspecte negative au atașat termenului un sens negativ anul acesta, de la înșelătorii până la atenția sporită acordată de autoritățile de reglementare. Proiectele actuale au identificat metode noi de finațare, care să evite această eticheta. Asadar avem cateva alternative la ICO:

STO – Security Token Offering

STO reprezintă o versiune legală de ICO, ce se derulează cu aprobarea autorității SEC. Sunt categorizate în mai mai multe tipuri, de la Reg D (deschise pentru investitorii instituționali) la Reg S (derulat în afara SUA), însă cea mai avansat categorie este Reg A+, care permite investitorilor de tip retail să participe.

Proiecte precum Gab.ai și Knowbella au depus deja documentația și așteaptă aprobarea SEC, iar Dexfreight planifică să aplice în următoarele luni.

IICO – Interactive Initial Coin Offering

Acest model a fost propus initial de Vitalik Buterin și are rolul de a limita contribuția individuală, pentru a evita situațiile în care investitorii ce dispun de multe fonduri să acapareze piața. În crowdsale-ul Fantom, de exemplu, un investitor a contribuit cu 580.000 gwei (aproximativ 24.000$) pentru a se asigura că tranzacția sa va fi procesată prima.

Unul dintre proiectele care testează sistemul IICO este Kleros – contributorii pot specifica o contribuție maximă, iar diferența va fi returnată celor care o depășesc. Această metodă urmărește să se asigure că toată lumea va avea posibilitatea de a achiziționa tokenurile la un preț corect, cel puțin în teorie.

Initial Supply Auction

Proiectul Metronome testează această nouă metodă de licitare a tokenurilor:

”Metoda ISA utilizează un sistem descendent de evaluare a prețurilor tokenurilor, în care valoarea inițială este mare și apoi scade periodic pe perioada licitație. Cumpărătorii își primesc tokenurile imediat după achiziție, la prețul la care le-au achiziționat. Astfel, au posibilitatea să le cumpere atunci când apreciază că au prețul corect”.

Mai multe tentative similare au avut loc pentru a asigura participanții că vor avea posibilitatea de a achiziționa tokenurile, inclusiv versiuni de Licitație Olandeză, în care câștigătorii sunt nominalizați doar după ce vânzarea a fost finalizată. Riscul asociat este că sunt văzute ca metode de a crește valoarea tokenurilor în loc de a fi percepute ca sisteme de asigurare a unui proces democratic.

SAFT – Simple Agreement for Future Tokens

Această metodă a fost creată pentru a evita riscurile ca tokenurile vândute să fie clasificate drept securities. Investitorii contribuie cu fonduri și acceptă faptul că își vor primi tokenurile doar după ce rețeaua va deveni funcțională. În acest mod, proiectul obține fondurile necesare pentru dezvoltarea rețelei, iar investitorii au posibilitatea de a-și vinde tokenurile disponibile după ce acestea devin funcționale.

Alternative la ICO – Airdrop

Majoritatea ICO-urile alocă o parte dintre tokenuri pentru airdrops/giveaways pentru a asigura o participare mai ridicată a utilizatorilor pe platformă. În general, cam 5% dintre tokenurile disponibile sunt distribuite, în speranța că odată ce acestea încep să fie tranzacționate, valoarea lor va crește.

Principalele proiecte care testează această metodă sunt Everipedia și alte câteva proiecte bazate pe platforma EOS, astfel încât posesorii de tokenuri EOS vor primi echivalentul în noile monede digitale.

Fără ICO

Cea mai simplă dintre alternative la ICO este să nu derulezi un ICO. Poate sună absurd într-o piață în care proiectele cripto beneficiază de finanțări de milioane de dolari, dar în acest mod participanții sunt mult mai motivați. Bitcoin, Litecoin și Nihilo sunt expemple de rețele care au fost inițiate fără a beneficia de investiții majore. Dacă ideea este revoluționară și o pui în practică direct, utilizatorii o vor adopta cu entuziasm.