O să încerc să cuprind, în mare, câteva informații de bază despre bitcoin. Important este să știi că nu sunt un fel de agent de vânzări care să bată la uși să le spună oamenilor care e aparatul de ras care te face cel mai aerodinamic. Nu mă interesează cât de mulți intră în domeniul ăsta, până la urmă afacerea noastră este un site de informații, nu câștigăm nimic dacă oamenii cumpără sau vând bitcoin într-un loc sau altul.
Timbrul de timp, tehnologia blockchain din spatele monedei bitcoin și utilitățile sale
Pe scurt, bitcoinul este prima monedă criptografică. Asta ce înseamnă – că este vorba despre schimbarea de valori foarte bine codate informatic, criptate, iar ingredientul secret este un timbru de timp. ADICĂ – dacă eu am făcut o tranzacție prin această monedă (să zicem trimit bani cuiva, sau cumpăr ceva de pe Internet,ori ”minez” – o să explic partea de minare mai jos), tranzacția respectivă se înregistrează cu un timbru de timp (data, ora) și nu mai poate fi schimbată sub nici o formă, decât dacă curbezi timpul, te întorci cu mașina timpului înainte de momentul tranzacției și o schimbi. Cu alte cuvinte, pur și simplu este imposibil pentru că se bazează pe un factor care nu ține nici de om nici de tehnologie – timpul. Acest timbru de timp poate fi văzut ca un fel de număr de serie de pe bani. Banii nu sunt falsificabili datorită unei serii de măsuri de siguranță printre care acel număr de serie. Corect? Ei bine, seria este printată o singură dată pe bani, când sunt scoși pe piață de banca emitentă, și cu acea serie rămân până sunt casați. Dacă însă mergi la un magazin și cumperi un produs, seria nu se schimbă, nu se adaugă nimic suplimentar la acel cod, banii sunt aceiași. Cu acest timbru de timp de care beneficiază bitcoinul, de fiecare dată când banii trec printr-un loc, se adaugă ceva la locul virtual prin care au trecut, și anume încă un timbru de timp, care îți spune câți bani au trecut prin locul respectiv. Important de spus este însă că ”locul” (numit și portofel electronic) nu este legat de identitatea unei persoane anume. Deci nu poți găsi informații despre activitatea lui Alex Popescu, care a folosit un bitcoin în data x pentru a cumpăra produsul y. Asta îi face din păcate susceptibili pentru spălarea de bani, în unele cazuri. În plus, pentru că banii respectivi nu pot fi accesați decât de persoana care deține parola, nimeni nu îi poate confisca ori impozita și nimeni nu poate evalua exact câți bani deține o persoană dacă aceasta nu își face codul personal public. În caz contrar, dacă vorbim despre o instituție publică sau o administrație în slujba cetățeanului, se poate face public acel cod (numit adresă de portofel electronic) și se poate ca cetățenii să urmărească fiecare activitate de interes – pe ce sunt cheltuiți banii publici, câte taxe sunt încasate, în ce perioadă etc. Toate acestea fără să fie nevoie de hârțogăraie scumpă, de funcționari și departamente, pentru că tot procesul îl face, automat, calculatorul, fără posibilitate de greșeală și instantaneu.
Tocmai de aceea, datorită timbrului de timp, tehnologia (numită blockchain) se poate folosi de exemplu în domeniul notarial, unde nu ar mai fi nevoie de personal investit cu încredere. Când ai de ales între a acorda încredere unui om plătit cu foarte mulți bani(om care poate, ipotetic vorbind, să fie coruptibil) sau într-o tehnologie rapidă (categoric și demonstrabil incoruptibilă), este bine să mergi pe mâna tehnologiei. Așadar, un testament de exemplu, sau un contract de vânzare cumpărare – este introdus electronic, de către o persoană care este singura posesoare a parolei, și are un timbru de timp incoruptibil bazat pe tehnologia blockchain. Se știu astfel clar intențiile persoanei respective de a trece proprietatea de la o persoană la alta.
Pentru tehnologia creată, Satoshi Nakamoto (programatorul care se ascunde în spatele unui pseudonim, nu se cunoaște identitatea lui) ar fi trebuit să fie nominalizat la premiul Nobel, dar pentru că este vorba despre o persoană sub protecția anonimatului, s-ar încălca regulile fundației.
Cam asta ar fi de spus despre bitcoin privind securitatea și despre motivele pentru care oamenii au încredere în moneda.
Despre bitcoin si valoarea lui
Evident, se știe că valoarea banilor este că…nu au valoare, nu sunt consumabili și pot fi folosiți doar ca metodă de schimb, pentru că oamenii au încredere în ei și, în plus, sunt obligați de lege să îi accepte. Sunt emiși de o bancă centrală.
Aurul este cea mai importantă valoare pe piață pentru că este nefalsificabil, autentic, natural și vine în resurse limitate, minat de oameni prin forță umană și tehnologică, așadar nu sunt supuși volatilității la fel cum ar fi, să zicem, dolarul din Zimbabwe, unde banca centrală a injectat sume mari de bani, iar acum un bilet de autobuz costă mai bine de un miliard de dolari zimbabweani. Principiile inflației sunt deja cunoscute, la fel și felul în care se emit banii.
Este acelasi principiu cand vine vorba despre bitcoin. La fel ca și banii sau aurul, nu are valoare, în sensul că nu poate fi folosită pentru a acoperi necesitățile primare sau secundare ale omului (hrană, adăpost, lux etc). Practic, este un simbol pentru niște valori acceptate la tranzacții.
O să încerc să fac un fel de genul proxim, caracteristica specifică. Aurul și bitcoinul nu au valoare, cum am spus mai devreme. Pentru ambele este nevoie de un efort să fie scoase la suprafață. În cazul aurului, acest efort este evident – minarea. Pentru a înțelege mai bine conceptul, și procesul de emitere al bitcoinului se numește tot minare și presupune un efort, care însă nu este și fizic ci doar tehnologic și pe care îl fac niște aparate (în trecut, calculatoarele, mai nou aparatele de minat mai eficiente). Aceste aparate consumă curent pentru a rezolva o ecuație criptografică unică. Se conectează la o priză și, prin wi-fi, la un portofel electronic. Aleatoriu, în funcție de puterea de calcul a aparatului conectat și de numărul de persoane care încearcă să facă respectivele calcule (care dă dificultatea de minare), se va rezolva ecuația mai rapid sau mai lent și minerul va fi răsplătit cu o sumă mai mare sau mai mică de bitcoin, care este transmisă conform protocolului către portofelul electronic. Acesta primește așa-numita dovadă de lucru, adică o dovadă cu timbru de timp, la fel ca în cazul tranzacțiilor, prin care i se acordă acea sumă de bani virtuali noi, fără istoric de tranzacționare.
Aurul are meritul că vine în cantități limitate de natură. Așadar, în protocolul bitcoin (codul făcut de programator pe care se bazează întregul sistem) este impusă o limită maximă de bitcoini care pot fi generați, pentru întreaga istorie (21 de milioane de bitcoini).
Este important să spunem aici și că acel protocol care impune regulile de funcționare pentru sistem este unul open-source, adică poate fi văzut în întregime de toată lumea. Așadar, dacă vreun programator ar fi observat vreo neregulă, vreun fals, vreo ”clauză ascunsă”, ar fi putut să o facă publică. Protocolul a fost verificat și răs-verificat de cei interesați și care au cunoștințe de programare. În plus, programatorii care vor pe parcurs să schimbe acest protocol pot categoric să facă acest lucru. Problema se pune, odată ce tu ai făcut o schimbare la protocol, oamenii vor citi acea schimbare, vor vedea ce s-a făcut și vor judeca dacă este sau nu o schimbare bună. Dacă le place, o pot adopta cu toții, iar atunci schimbarea intră în mainstream, în protocolul oficial, printr-o updatare a programului de către majoritatea utilizatorilor. Este un sistem de vot foarte simplu, care a funcționat bine până acum. Deci, dacă să zicem cineva se hotărăște să facă o schimbare care nu este acceptată de comunitate, acea schimbare rămâne doar în calculatorul său și nu intră în rețeaua bitcoin. Este ca și când ai scrie o carte, dar nu o publici, nu o citește nimeni, rămâne pentru totdeauna în sertarul tău iar biblioteca județeană rămâne neschimbată.
Revenind la limita de 21 de milioane de bitcoini, aceasta previne inflația și face moneda bitcion deflaționară, deci prețul său se poate doar aprecia în timp. Știm cu toții ce se întâmplă când injectezi bani în sistem, sau ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată s-ar descoperi o mare de aur. Nu există posibilitatea ca acest lucru să se petreacă cu moneda bitcoin. Sistemul este unul organic, nu ține de o bancă emitentă și de niște oameni care să ia decizii de a manipula piața, ci PUR de o piață ideală auto-reglementată de cerere și ofertă. Așadar, dispare posibilitatea unor căderi de bursă dramatice sau crize economice cauzate de implicarea autorităților sau a unorca care manipulează cursul euro, dolar, aur etc.
Lupta cu băncile și cu sistemul legislativ
Pe de altă parte, banii fiat sunt impuși de băncile centrale. Oriunde ai fi pe teritoriul unei țări, ai obligația să accepți banii emiși de banca centrală pentru serviciile prestate sau pentru produsele comercializate. Asta asigură ÎNCREDEREA în banul respectiv. În cazul monedei bitcoin, acest lucru nu se întâmplă, pentru că statul nu îți garantează că bitcoinii tăi vor fi acceptați pe piață. Ipotetic, înseamnă că dacă mâine tu ai 1 milion de bitcoini dar nimeni nu ți-i acceptă…felicitări, tocmai ai rămas cu o cantitate mare din ceva care nu are nici o valoare pe piață.
Arunca un ochi la ce e nou in Bitcoin!
Lucrurile însă nu stau chiar așa. Oamenii și-au dorit această descentralizare, i-au văzut valoarea și au vrut să se folosească de ea. Investițiile în bitcoin sunt deja atât de mari (anul trecut, la capitolul startupuri, blockchainul a fost cap de afiș în ceea ce privește investițiile) încât este greu să se mai facă pași înapoi. Așadar, impunerea monedei se face de la baza piramidei, începând cu oamenii care au hotărât să accepte moneda bitcoin, cu afaceriștii care au investit în tehnologie și…abia în cele din urmă, ca răspuns la comportamentul pieței, cu băncile care își fac stocuri de bitcoin și vor să se folosească de valoarea acestuia. Băncile au observat valoarea monedei în primul rând pentru că ele suferă costuri imense cu banii pe care îi emit. Nu vorbesc doar despre hârtia și materialul bancnotelor (care se adaugă bineînțeles la costuri) ci și despre costurile de administrare, mai ales atunci când se fac tranzacții de la o bancă la alta și se țin foarte multe registre pentru a îi urmări, despre costurile de personal, despre pierderile în birocrație.
Desigur, bitcoinul poate fi oricând interzis. Nu este deloc dificil să se scrie o lege prin care bitcoinul să fie trecut în infracționalitate și utilizarea lui să fie interzisă și penalizată. Rusia face mari eforturi în acest sens. Are câteva proiecte de lege, care tot fac drumul până la Dună, dar legea trebuie să cuprindă și o formulă prin care cei care folosesc moneda bitcoin să poată să fie identificați. Ori acest lucru este imposibil, practic legat de acei bitcoini imposibil de confiscați nu se află decât un cod de cifre și litere, iar atâta timp cât acuzatul nu recunoaște…se ajunge la o situație de ”prinde orbul, scoate-i ochii”. Legea poate fi impusă în momentul în care se demonstrează culpa, ori în cazul monedei bitcoin, ține de mărturisirea utilizatorului și de decriptarea portofelului (care se face ori cu parola cunoscută de utilizator, care este generată automat, pe mai multe straturi de criptare, mai puternică decât a băncilor, și imposibil de spart ori…cu mașina timpului care din păcate încă nu există). Suspiciunea nedovedită, în orice stat sănătos, nu poate să incrimineze pe nimeni. Ori niciun stat nu va genera o lege care să încalce acest drept al cetățeanului și în definitiv, al cărui cetățean? Utilizatorul de bitcoin este un șir imens de cifre, care are posibilitatea să nu fie racordat la un nume, dacă persoana în cauză nu dorește acest lucru.
Există cazul faimos al lui Ross Ulbricht, care crease o platformă de vânzare de droguri în substraturile Internetului. A fost prins de autorități datorită unei adrese de email pe care a folosit-o la un moment dat și care era pe numele lui (chestie care, în lumea hackerilor, e o greșeală de-a dreptul prostească). Odată prins, a căzut la înțelegere cu autoritățile și a furnizat parola portofelului electronic, de bună voie, în speranța că va primi o pedeapsă mai ușoară. A primit o sentință pe viață iar banii i-au fost confiscați. Acum se bazează pe donații de la fani pentru a continua procesul și reclamă faptul că nu își poate organiza apărarea din lipsă de bani, însă acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla dacă el nu ar fi furnizat parola aferentă portofelului și dacă, în primul rând, ar fi folosit doar adrese de email criptate.
Marea Britanie, Noua Zeelandă, Germania și America au avut toate aceeași atitudine despre bitcoin o lungă perioadă de timp până au ajuns la concluzia că pot genera legi pe bandă rulantă, atâta timp cât nu au cui să le impute decât la nivel simbolic. Cu hackerii nu poți să te pui. Așa că au hotărât să încerce să îl adopte, să îl înțeleagă și să se folosească de avantaje pentru a scăpa de niște costuri pe care le are sistemul bancar și care deja nu se mai justifică.
Schimburi de bitcoin în lume, există cam tot atâtea câte avem case de schimb valutar în România. Se află în diferite zone ale lumii și sub diferite legislații. Oamenii au încredere în bitcoin, îl acceptă în schimbul dolarului sau monedei euro, așadar el poate fi schimbat oricând pe o monedă fiat.
În acest moment, R3CEV este un consorțiu de bănci importante care studiază felul în care ar putea să implementeze tehnologia în bănci fără să dea un șoc pieței financiare. Așadar, este un moment istoric în care ”plebeii” au reușit să impună un comportament vârfului piramidei.
Cam acestea ar fi datele introductive despre ce înseamnă moneda bitcoin, de ce este de încredere, imposibil de interzis și de confiscat și departe de mâna legii. Așadar, putem spune depre bitcoin ca este o monedă descentralizată, în care oamenii și-au impus regulile lor, practic un ideal capitalist, dacă nu chiar libertarian.
Ce înseamnă să adopți bitcoinul în afacerea ta
Bitcoinul este folosit ”peste tejghea” de afaceri legitime, care pot primi factură electronică de la schimbul de bitcoin. Practic, companiile nu lucrează în sine cu bitcoin, pentru ei, din punct de vedere contabil, nu există nici un fel de diferență dacă lucrează cu bani sau acceptă plata în bitcoin pentru că intermediarul este casa de schimb valutar electronic, care transformă banii din bitcoin în lei/euro/dolari, iar prin mâinile retailerului (să zicem F64) nu trec bani electronici. Practic, nu fac altceva decât să își lărgească plaja de plăți, să atragă alți clienți și să acorde încredere unei tehnologii noi, lucru pe care mulți sunt fericiți să îl facă.
Infracționalitatea din lumea bitcoin
În piața neagră lucrurile sunt mai complicate. Există un strat ascuns al Internetului pe care autoritățile nu îl pot controla din cauza criptării deosebit de puternice. Este un fel de browser, la fel ca cel de la Google, care vine cu o criptare de top și pe care oamenii pot desfășura tot felul de activități. Julien Assange și Edward Snowden, doi dintre cei mai faimoși jurnaliști care declasifică documente oficiale de nivel înalt, foloseau acest motor, numit Tor, pentru corespondență și pentru transferul de date. Bitcoinul îi ajuta să strângă finanțări pentru a-și desfășura activitatea.
Alții îl folosesc pentru discuții private, dar aici poți găsi și piețe ilicite – de la materiale care încalcă drepturile de autor și până la droguri, armament, materiale pornografice ilegale, comunicare între teroriști, practic orice activitate pe care nu vor ca autoritățile să o urmărească. Tor-ul există de dinainte de moneda virtuală, dar acum ea oferă și o metodă de finanțare prin care tranzacțiile nu pot fi urmărite.
Este greu să clasifici într-un fel motorul Tor. S-a dovedit util în state cu regimuri totalitare unde viața oamenilor depindea de comunicarea cu exteriorul, sau pentru diseminarea unor documente importante care țin de libertățile oamenilor (ACTA e cel mai recent exemplu, iar datele s-au obținut tot comunicând în acest mediu). Însă aici își desfășoară activitatea și unii teroriști, care au dus războiul de gherilă în spațiul virtual. Fac schimb de informații, planifică operațiuni și fac rost de finanțări.
Spălarea de bani este de asemenea un aspect important despre bitcoin, pentru că utilizatorii nu pot fi urmăriți. Așadar se cere o legiferare a monedei bitcoin, există câteva exemple în străinătate, dar din câte se pare, se merge pe un drum diferit de încercarea de a interzice bitcoinul. În primul rând pentru că, atunci când omul face o capcană mai eficientă, natura vine cu un șobolan mai inteligent care să o evite.
Deocamdată, legislația vizează schimburile de bitcoin, cărora li se impune să ceară mai multe date de identificare clienților atunci când aceștia fac operațiuni. Multe case de schimb au înțeles că, pentru a face moneda bitcoin legitimă și a o scoate din aleile întunecate ale Internetului, trebuie să se supună acestor reglementări. Dacă tragem linia, fanii adevărați ai monedei bitcoin vor ca ea să fie legitimă, nu își doresc să o vadă târâtă prin noroi de teroriști și interlopi, dar au câștigat un lucru care putem să spunem că este fără precedent în istorie și la care nu vor să renunțe – descentralizarea și puterea dată maselor.