Eric Lombrazo este dezvoltator Bitcoin Core și deci este cel mai în măsură să explice evenimentele importante din 1 august. Pe 1 august va avea loc o modificare la codul bitcoin. Codul care guvernează rețeaua trebuie îmbunătățit, pentru a putea să proceseze mai multe tranzacții pe secundă. Acesta este și motivul pentru care comunitatea, minerii și dezvoltatorii de portofele sunt pe jar de mai bine de o lună. În rândurile de mai jos, GoanaDupăBitcoin traduce în întregime explicațiile lui de pe site-ul SatoshisDeposition, unde puteți asculta și varianta audio în engleză, explicată direct de Eric Lobrazo. Puteți citi partea 1, varianta în limba română, aici 

Bifurcațiile soft, mai lejere și cu mai mult potențial

Bifurcațiile soft au fost descoperite ca o metodă de a lansa noi reguli ale protocolului care să simplifice procesul. Ideal este ca toată lumea să facă upgrade în cele din urmă. Când schimbi regulile, dacă sunt procese pe care nu le poți valida nu ai parte de întreaga securitate a sistemului. Orice schimbare la protocol care schimbă regulile de validare ale tranzacțiilor va avea nevoie în cele din urmă ca toată lumea să facă update-ul. Acest lucru este valabil fie că este o bifurcație soft sau hard. [În cazul bifurcațiilor soft, nu este nevoie însă de organizare și sincronizare totală.]

În cazul bifurcațiilor soft doar adăugăm reguli noi. Nu schimbăm regulile de validare care sunt deja implementate. Asta înseamnă că ceea ce era valid în trecut ar putea să devină invalid. Acum, odată cu schimbarea regulilor de validare, există încă un punct de verificare. Datele care erau invalide în trecut continuă să pice toate testele. Acesat este un lucru care ne permite să avem o rețea heterogenă cu noduri care susțin regulile vechi și regulile noi în rețea în același timp, dar și să poată transmite mesaje înainte și înapoi. Totodată, vor cădea de acord asupra aceluiași istoric.

Minerii au un rol important în îmbunătățirea protocolului

Minerii trebuie însă să facă upgrade pentru că minerii sunt cei care securizează tranzacțiile și se asigură că istoricul coincide în întreaga rețea. Dacă restul ecosistemului [portofele, noduri și alte servicii] nu face upgrade-ul imediat nu se sfârștește lumea. Nu va împărți rețeaua în două, nu va crea neînțelegeri între istoricele de tranzacții.

În cazul unei bifurcații ferme, poți avea o situație în care datele care erau invalide în trecut pot deveni acum valide. Asta înseamnă că acum unele noduri pot să trateze niște date ca fiind valide, iar altele ca fiind invalide. Nu poți să consolidezi așa ceva, nu se ajunge la un acord asupra unui istoric.

La bifurcațiile soft, există însă un istoric comun. După ce un softfork se activează, nodurile care făceau validarea după regulile vechi vor cădea de acord cu nodurile care fac validarea după regulile noi pentru că acestea din urmă sunt mai stricte. Așadar tot ceea ce urmează regulile noi, corespunde și regulilor vechi. Asta înseamnă că imediat ce rețeaua face tranziția la noile reguli toate nodurile vor vrea să convergă asupra aceluiași istoric.

Când vine vorba de bifurcația hard, lucrul acesta nu se întâmplă. Odată ce hardforkul se activează rețeaua diverge. Nodurile vechi vor fi împinse într-o rețea separată și nu vor intra pe aceeași rețea ca nodurile noi. Asta este o problemă semnificativă pentru activare. La softfork, dacă 95% din mineri acceptă doar blocuri care urmează regulile noi, există un stimul foarte, foarte mic ca oamenii să încerce să schimbe regulile. Chiar dacă cineva încearcă să atace rețeaua cu spam sau cheltuie foarte mulți bani pentru a încerca să mineze blocuri nevalide, în cele din urmă rețeaua va tinde către regulile noi.

Regulile pot fi deturnate

La un hardfork, nu se întâmplă la fel. Chiar dacă există o bifurcație minoritară care se bifurcă, pot încă să facă lobby cu destui mineri ca să obțină o rată de hash mai mare. Dacă sunt capabili să obțină din nou puterea de hash suficientă, reorganizează întreaga rețea, întregul blockchain și pot să forțeze reinstaurarea regulilor vechi de protocol.

La softfork, acest lucru se întâmplă doar dacă regulile nu se activează. Când regulile nu se activează minerii pot să încerce să forțeze regulile să se activeze mai târziu. Asta este însă o putere pe care minerii o au oricum deja. Minerii pot să selecteze ce tranzacții vor să includă în blocuri și care nu, chiar și dacă sunt valide. Lucrul acesta nu le dă deci minerilor putere în plus, doar ne coordonează pentru ca toată lumea să fie de acord și să înțeleagă că se schimbă regulile.

Semnalizarea pentru bifurcația soft

Aici intervine semnalizarea. Nu e tocmai un mecanism de votare. Nu vrem să politizăm minarea de bitcoin pentru că acest lucru vine împotriva premizei de bază a securității , a ideii lui Satoshi. Dacă 51% din rețea poate acum să cadă de acord asupra unei reguli care e ostilă pentru ceilalți 49%, atunci avem o problemă. Este o forță destabilizatoare pentru sistem și dacă lucrul ăsta se poate întâmpla, cel mai probabil rețeaua nu va putea să rămână unită, se va fragmenta.

În cazul de exemplu BIP 9 ai semnalizare care le permite altor noduri să știe când se activează o nouă regulă. În acest fel, se coordonează cu restul rețelei. Este deci o chestiune de logistică a lansării în care îți dai seama dacă alte noduri sunt pregătite să proceseze blocuri cu noi reguli. Asta permite utilizatorilor să știe dacă este sigur să accepte anumite tipuri de tranzacții sau nu, care ar putea să nu fie validate de nodurile vechi.

Odată ce o parte suficientă din puterea de hash totală poate să valideze tranzacții și să facă commituri la acel istoric, devine sigur pentru utilizatori să accepte acel tip nou de tranzacție guvernat de regulile noi.