Există o listă lungă de economisti faimoși care au emis declarații negative în privința criptomonedelor. Cea mai mare parte a acestora au prezis un eșec spectaculos al conceptului Bitcoin, aducând diferite argumente.

Un exemplu este câștigătorul premiului Nobel, Paul Krugman. Acesta a prezis prăbușirea totală a Bitcoin din cauza naturii sale deflaționiste, mergând până la a-l numi “evil”.

Un alt câștigător al premiului Nobel pentru economie și profesor la Universitatea Yale este Robert Shiller. El a comparat Bitcoin cu experimentele monetare eșuate din trecut.

Ken Rogoff, fostul economist șef la Fondul Monetar Internațional și profesor la Harvard, a susținut că prețul Bitcoin va ajunge la 100 de dolari. Câștigătorul premiului Nobel, Joseph Stiglitz, crede că guvernele vor distruge criptomonedele atunci când vor ajunge să reprezinte o amenințare la adresa monedelor naționale.

Așadar, ce îi face pe toti acesti economisti faimosi sa aiba o atitudine atat de negativa fata de Bitcoin?

Știința modernă a economiei este, de obicei, bazată pe cartea seminală a lui Adam Smith, “Bogăția națiunilor”. După cum sugerează titlul, analiza lui Smith s-a concentrat pe înțelegerea cauzelor pentru care unele țări se îmbogățesc, iar altele nu.

Acesta este motivul principal care face acești economiști de altfel străluciți să aibă dificultăți în înțelegerea conceptului criptomonedelor. Bitcoin nu aparține de o țară și nu va fi niciodată limitat de un guvern. Asta indiferent cât de mult și-ar fi dorit-o unii.

Singurele aprecieri academice față de Bitcoin provin din rândul școlii austriece a pieței libere și a economiei liberale. Principala diferență dintre cele două curente de gândire este viziunea asupra rolului statului în politicile financiare. Fanii libertarieni ai Bitcoin văd guvernele ca o forță opresivă și doresc să vadă puterea guvernamentală ținută sub control.

Modificarea completă a paradigmei economice

Mare parte dintre economisti își petrec întreaga carieră studiind sistemele actuale și caută să identifice metodele de îmbunătățire și protejare ale sistemului existent.  De exemplu, teza de doctorat a lui Paul Krugman a avut ca temă modul în care guvernele ar trebui să gestioneze ratele de schimb monetare. Un astfel de studiu este complet inutil în lumea criptomonedelor, deoarece politica monetară este codată în protocol.

Andreas Antonopoulos afirma despre Bitcoin și valutele tradiționale: e ca și cum ai compara un meteorit gigantic cu dinozaurii. Nu este o competiție, ci o chestiune de timp.

Practic, adopția în masă a criptomonedelor necesită o modificare completă a paradigmei economice și ar face irelevantă majoritatea activității derulate de acest tip de economie. Practic, specialiștii precum Krugman ar rămâne fără un loc de muncă, ceea ce nu este o idee tocmai plăcută pentru nimeni. Studiile sociale au arătat că 47% dintre locurile de muncă actuale vor dispărea în următorii 25 de ani, iar economiștii nu sunt o excepție.

Banii ca serviciu

Conceptele și principiile economiei sunt fundamentale și nu își vor pierde utilitatea. Principalele modele care sunt susceptibile de a pierde teren sunt instrumentele politicii monetare. Aceste instrumente permit băncilor centrale să manipuleze economiile. O fac prin ajustarea ofertei și cererii de valută prin intermediul ratelor dobânzilor și, bineînțeles, a tehnicii de tipărire a mai multor bani.

Mulți consideră că acestea sunt servicii guvernamentale. Dar în realitate, emiterea monedei a fost întotdeauna un serviciu privat ca oricare altul. Practic, marile bănci au format o alianță și au făcut guvernele să impună un monopol. Pentru prima dată în decenii și poate secole, criptomonedele au posibilitatea de a sparge monopolul asupra banilor.

Pentru unii, aceasta este o perspectivă înfricoșătoare. Dacă economia se prăbușește fără maeștii păpușari care manipulează oferta și cererea? Este clar că va fi necesară o ajustare serioasă a sistemului financiar, care să elimine din sforile pe care le utilizează guvernele.

Oamenii ar trebui să aibă dreptul de a alege dacă doresc să participe la o monedă sau nu. Dacă aceasta se va prăbuși, va fi o lecție învățată și vor face alegeri mai bune data următoare.