Matthew Roberts și Elias Snaer Einarsson, doi dezvoltatori care au fost activi în spațiul cripto, au propus recent și au publicat o nouă tehnologie cunoscută sub numele de timechain, care funcționează pe bază de timelocks.

Pe scurt, timechain este un lanț de coduri care poate fi folosit de oricine pentru a cripta orice informație pentru o anumită perioadă de timp. Introduce motivații pentru oamenii care crează și mențin lanțul, de aceea sistemul este considerat o companie descentralizată autonom (DAC).

Ideea  a primit ceva atenție și pretinde să ofere îmbunătățiri autentice ale securității în spațiul cripto. Mulți oameni au încercat să foloseacă elementul timp în criptografie, pentru că acesta poate rezolva multe dintre problemele de zi cu zi. Gândiți-vă la asta ca la o licitație trustless, în care ofertele oamenilor sunt dezvăluite după o anumitp perioadă de timp fără să se bazeze pe terți.

Dar cum putem să legăm criptografia, știința secretelor, cu timpul?

Criptografia și timpul

Aparatele, în ciuda faptului că au fost comparate cu oamenii, au nevoie de timp de procesare pentru a completa anumite acțiuni. Un proces mai complicat rezultă în procesare mai multă de către mașină, ceea ce cere implicit mai mult timp. Un exemplu bun este minarea de bitcoin, care cere cam 10 minute de la mineri pentru a procesa complet puzzle-ul și pentru a propune un block pentru blockchain.

Așadar să persupunem că folosim un input cunoscut și generăm output folosind un proces complicat ca hashing-ul (hashing-ul este perfect pentru că are o funcție ireversibilă) și apoi folosim output-ul generat ca input în știința criptografiei, de exemplu folosind output-ul ca o cheie criptografică pentru a cripta informația.

Odată încheiată criptarea, dacă scăpăm de output-ul generat mai devreme, rămânem doar cu inputul cunoscut, cu care am început. Decriptarea acelei informații poate fi făcută cu output de care scăpăm și singura metodă de a genera acel output este să aplicăm acel proces care durează mai mult timp înapoi în input.

Așadar, acum putem să considerăm informația noastră ca fiind codată cu timp. Timpul cerut pentru a debloca acea informație este timpul de care avem nevoie pentru a genera output din nou. Acesta este conceptul de bază al criptării time-locked care a fost propus în 1996 de Rivest și Shamir (doi dintre cei mai cunoscuți criptografi ai tuturor timpurilor)

Criptarea Time-lock are doi pași. Primul pas este să faci time-lock pentru un input folosind un proces lung, iar al doilea pas este să refaci acel proces pentru a obține din nou același număr. Primul pas poate fi folosit prin procesare paralelă pentru a accelera procesul, iar al doilea pas poate fi făcut doar în secvențe pentru a găsi output-ul real.

Acum se pune întrebarea, cine va face acel proces?

Menținerea timechain-ului

Timechain crează un proces în care toată lumea poate să participe, exact ca și minarea, și generează un lanț de numere blocate în mare la fiecare 5 minute. Motivația pentru participant este un comision care este plătit de cei care vor să folosească serviciul.

Întrebat despre cine menține inițial timechain-ul și ce probleme poate rezolva, Matthew Roberts a răspuns:

”Noi. Construim timechain-ul pentru a rezolva anumite probleme cu contacte smart numite maleabilitate de tranzacție. Maleabilitatea tranzacției efectuează protocoale de ramburs în contactele smart și pentru a le rezolva trebuie să te bazezi pe terți pentru a păstra parole private. Timechain ne permite să oferim servicii de ramburs pentru contactele smart care nu pot fi sparte din cauza felului în care serviciul este pus în aplicare”

Dar cum ne putem asigura că cei care au creat aceste output-uri le aruncă în loc să le stocheze. Nu există o garanție că cei care generează output-ul folosind funcțiile hash le vor șterge.

”Dacă serviciul despre care vorbim vrea să păstreze o parte din timechain, poate să o facă, dar asta ar distruge avantajele de securitate și nu ar avea niciun sens să cheltuiești atâta timp și bani pe procesare și apoi să nu generezi corect un timechain. Asta nu înseamnă că n singur timechain este de încredere. Într-un scenariu ideal, ai folosi propriul timechain pentru lucruri ca portofelele, iar companiile ar genera fiecare propriul lor timechain. Dar dacă chiar e nevoie, poți oricând să folosești o schemă de prag în care informația este criptată cu mai multe timechain-uri în așa fel încât acel prag să poată să eșueze fără să compromită time-lock-ul”

Roberts a continuat vorbind despre câteva alte probleme cu lucrarea curentă. ”Mai sunt ceva probleme cu timechain care vor fi rezolvate în versiunea 2 a lucrării, cum ar fi problema dublei-cheltuiri cu motivații financiare și ideea noastră de blockchain dezordonat” a spus acesta. ”Nu sunt probleme mari, doar că trebuie să propagăm recompense de-a lungul chain-ului”

Cu toate aceste provocări tehnice, propunerea lor este promițătoare și trebuie urmărită. Așteptăm ca cea de-a doua lucrare să descrie sistemul lor în practică înainte de a judeca această tehnologie.

Înapoi la Știri Bitcoin